Failure to invoke absence from hearing due to valid summons bars annulment of final decision

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.03.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum a fost precizată la data de 16.04.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de dosarul nr. x/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 550 din 17 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Împotriva sentinţei civile nr. 550 din 17 octombrie 2019 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia şi reţinerea cauzei spre judecare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare

Prin decizia nr. 6310 din data de 10 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 550 din 7 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a declarat recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii, iar împotriva unei astfel de soluţii, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., nu se poate formula nicio cale de atac.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva ultimei decizii menţionate a formulat contestaţie în anulare A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a prezentat situaţia litigiilor purtate între părţi de-a lungul timpul şi a apreciat că este nelegală soluţia de declinare a competenţei în favoarea Curţii de Apel Oradea, această instanţă pronunţând anterior o sentinţă incorectă, ce a favorizat-o pe intimata B. .

4. Apărările formulate de intimată

Intimata B. a depus întâmpinare, solicitând în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate, iar în subsidiar respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Conform alin. (1) al acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Raportat la definiţia legală a acestei căi de atac, Înalta Curte reţine netemeinicia susţinerilor intimatei B., referitoare la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, întrucât, pe de o parte, aceste susţineri vizează fondul cererii iniţiale de chemare în judecată şi nu calea extraordinară de atac, iar pe de altă parte decizia atacată este o hotărâre definitivă, susceptibilă, aşadar, de a fi contestată conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul căii de atac, verificând decizia şi dosarul instanţei de recurs prin prisma temeiului de drept indicat de către contestator (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), Înalta Curte constată că citaţia emisă pentru termenul din 10 decembrie 2019 a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor art. 157 C. proc. civ. şi conţine toate elementele esenţiale obligatorii prevăzute de acest text de lege. De asemenea, actul de procedură a fost primit de către destinatar, acesta semnând personal dovada de înmânare .

Dată fiind această împrejurare şi faptul că absenţa contestatorului de la termenul de judecată nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunţate, se constată că dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.

De asemenea, reţinând culpa procesuală a contestatorului A., în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea acestuia la plata către intimata B. a cheltuiellor de judecată în cuantum de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6310 din data de 10 decembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatorul A. să plătească intimatei B. cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.