Beneficiary’s challenge to expense refund denial under EU-funded project fails; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul Colegiul Economic "A." a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", solicitând anularea în parte ca nelegală şi netemeinică a Deciziei CNIDPT_OI nr. 7061/08.08.2016 privind răspunsul la contestaţie, prin care s-a respins în parte contestaţia formulată la Scrisoarea standard de informare a beneficiarului emisă de CNIDPT_OIPOSDRU sub nr. x din 27.07.2016, în ceea ce priveşte respingerea rambursării ca neeligibile a următoarele cheltuieli: 12.500 RON reprezentând servicii închidere proiect; 5.950 RON reprezentând servicii dezvoltare site; 15.615,99 RON reprezentând servicii amenajare spaţiu; 19.199,96 RON reprezentând achiziţie licenţe, 52.559,53 RON reprezentând achiziţie calculatoare şi laptopuri; 128.671,07 RON reprezentând achiziţie 540 tablete; 23.326,40 RON reprezentând achiziţie mobilier; 24.865,68 RON reprezentând achiziţie FEDR (multifuncţională, videoproiector etc.); 1.751,49 RON reprezentând achiziţie FEDR şi 10.993,84 RON reprezentând achiziţie produse papetărie; anularea în parte ca nelegală şi netemeinică a Scrisorii standard de informare a beneficiarului pentru cheltuielile menţionate; obligarea pârâtei la plata sumei de 295.433,96 RON, conform cererii de rambursare nr. x - finală din 04.07.2016; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 231/2017 din 23 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Colegiul Economic "A.", în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane".

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, după rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat faptul că instanţa de fond, deşi avea obligaţia legală de a stabili în mod corect situaţia de fapt din speţă şi de a răspunde argumentelor părţilor, a adoptat o atitudine extrem de formalistă prin care a ignorat orice aspecte din răspunsul la întâmpinare care nu ar reprezenta o reproducere fidelă a cererii introductive. Astfel, răspunsul la întâmpinare a fost privit de instanţă ca un act de procedură redundant şi aproape inutil, care nu poate aduce nici un fel de argument pentru susţinerea cererii iniţiale, deşi acesta este în realitate o interpretare a argumentelor părţii adverse din întâmpinare şi din actele administrative atacate. De fapt, prin răspunsul la întâmpinare s-au adus argumente de fapt concrete pentru a se arăta de ce motivarea în fapt a actelor administrative este oscilantă şi necredibilă.

A mai arătat recurentul că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material din art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 şi de la punctele 3.6, 3.7, 4.2, 9 lit. d), 10.4.2 lit. a), 10.5 din Anexa nr. 6 din OMMFPS/OMFP nr. 1117/2170/2010. Astfel, la art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 prevede ca şi condiţii de eligibilitate a cheltuielilor: să fie efectiv plătite de beneficiar pe durata programului, să fie însoţite de facturi sau alte documente contabile, să fie în conformitate cu contractul de finanţare şi să fie conforme prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare. A menţionat că nici prima instanţă şi nici intimata nu au indicat încălcarea vreuneia dintre aceste cerinţe de eligibilitate, singurul aspect reproşat pentru neeligibilitatea cheltuielilor de la pct. 1 lit. b)-j) fiind data efectuării cheltuielilor, spre finalul perioadei de implementare a proiectului. Însă actele normative în vigoare nu conţin o astfel de condiţionare, impunându-se doar ca aceste cheltuieli să fie efectiv plătite de beneficiar pe durata programului. A mai invocat recurentul faptul că respectivele cheltuieli sunt cele care asigură sustenabilitatea proiectului pe o perioadă de minimum trei ani de la finalizarea implementării.

A mai criticat recurentul şi faptul că a fost respins sumar motivul privind motivarea insuficientă a actelor administrative atacate. A arătat că pentru a preveni arbitrariul organelor administrative şi pentru a asigura un real acces la persoanelor la justiţia de contencios administrativ, pentru a se realiza un control de legalitate şi oportunitate efectiv şi concret asupra actelor administraţiei, cerinţa motivării în fapt şi în drept a actelor administrative este obligatorie şi necesară. O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, iar o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparenţă.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că susţinerile recurentului sunt nefondate, instanţa de fond analizând punctual fiecare capăt de cerere.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin contractul de finanţare nr. x, înregistrat la CNDIPT - OIPOSDRU sub nr. x/10.02.2015, reclamantul Colegiul Economic "A." a contractat finanţarea nerambursabilă pentru proiectul "Primii paşi în carieră prin firma de exerciţiu".

Prin cererea de rambursare nr. x finală din 04.07.2016, reclamantul a solicitat rambursarea sumei totale de 1.683.304,97 RON, iar prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 6789/27.07.2016 pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" a validat spre rambursare suma totală de 1.369.140,02 RON, fiind considerată neeligibilă suma totală de 314.154,95 RON.

Cu respectarea procedurii prevăzute de art. 46 şi următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, reclamantul Colegiul Economic "A." a formulat contestaţie administrativă împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului, care a fost admisă în parte prin Decizia nr. CNIDPT_OI 7061/08.08.2016, în ceea ce priveşte suma de 1.151,99 RON privind cheltuieli cu resursele umane şi suma de 10.500 RON reprezentând premii acordate grupului ţintă, şi respinsă în rest.

Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată solicitând anularea ambelor acte, contestaţia administrativă şi scrisoarea standard de informare a beneficiarului.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prima critică a recurentului priveşte faptul că instanţa de fond nu ar fi ţinut cont de argumentele sale din răspunsul la întâmpinare, privind acest act ca fiind un act de procedură redundant şi inutil.

Înalta Curte împărtăşeşte considerentele instanţei de fond cu privire la acest aspect, în sensul că reclamantul a criticat caracterul neeligibil al unor cheltuieli respinse la rambursare, fără a fi invocată însă nerespectarea unor cerinţe procedurale.

În ceea ce priveşte suma de 12500 RON reprezentând servicii închidere proiect, în mod corect a constatat instanţa de fond că prin cererea introductivă reclamantul nu formulează critici pertinente cu privire la această cheltuială neeligibilă.

Aceleaşi sunt considerentele instanţei de fond şi cu privire la suma de 5950 RON, instanţa de control judiciar reţinând că nici cu privire la această sumă nu sunt făcute referiri în cererea de chemare în judecată, reclamantul arătând abia prin răspunsul la întâmpinare că actele administrative contestate nu cuprind nici un argument de fapt care să poată fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ.

În ceea ce priveşte suma de 128671,7 RON, instanţa de fond a reţinut că nici prin cererea de chemare în judecată şi nici prin răspunsul la întâmpinare nu sunt invocate motive de anulare cu privire la acest aspect, abia în faza administrării probatoriului ataşând listele cu beneficiarii tabletelor finanţate din POSDRU.

Cu privire la criticile recurentului privind neanalizarea susţinerilor sale din răspunsul la întâmpinare de către instanţa de fond, Înalta Curte reţine că aceasta a apreciat corect că nu a fost legal învestită cu verificarea motivelor suplimentare invocate prin răspunsul la întâmpinare, întrucât modificarea cererii de chemare în judecată se poate realiza doar prin intermediul unei cereri adiţionale, în termenul prevăzut de art. 204 din C. proc. civ. şi termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte observă că motivele respective au fost aduse în discuţie doar prin răspunsul la întâmpinare, or răspunsul la întâmpinare nu are valoarea unei cereri adiţionale în sensul art. 30 alin. (5) din C. proc. civ. prin care să se fi modificat sau completat motivele anterioare, ca atare se poate aprecia că prima instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii sale.

În consecinţă, nu se poate susţine cu temei în recurs că instanţa de fond a omis să analizeze criticile în discuţie, atâta vreme cât nu a fost legal învestită cu aceste motive de nelegalitate în ceea ce priveşte actele contestate.

Cu privire la celelalte sume apreciat e ca neeligibile s-a reţinut că nu au fost respectate prevederile Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2013, punctul 3.13. Recurentul a criticat considerentele instanţei de fond care a constatat că data efectuării cheltuielilor este spre finalul perioadei de implementare a proiectului, arătând că actele normative în vigoare nu conţin o astfel de condiţionare.

Astfel, suma de 15.615,99 RON, reprezentând servicii de amenajare spaţiu, suma de 19.199,96 RON reprezentând achiziţie licenţe, suma de 52.559,53 RON reprezentând achiziţie calculatoare şi laptopuri, suma de 23.326,40 RON reprezentând achiziţie mobilier, suma de 24.865,68 RON reprezentând achiziţie FEDR (multifuncţională, videoproiector, etc.), suma de 1.751,49 RON reprezentând achiziţie FEDR şi suma de 10.993,84 RON reprezentând achiziţie produse papetărie sunt considerate cheltuieli neeligibile. S-a apreciat că spaţiile amenajate, calculatoarele şi laptopurile, licenţele, mobilierul, achiziţiile FEDR şi produsele de papetărie, toate achiziţionate cu cel mult 3 zile înainte de finalizarea proiectului, nu au fost folosite la desfăşurarea activităţilor proiectului şi realizării obiectivelor şi indicatorilor acestuia, aşa cum se menţionează în Cererea de finanţare şi cum a fost evaluat proiectul.

Înalta Curte constată că aceste cheltuieli, după cum chiar reclamantul a arătat, trebuie să fie în conformitate cu contractul de finanţare şi să fie conform prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare. Or, în mod corect s-a constatat că nu au fost respectate prevederile Ghidului Solicitantului Condiţii Generale 2013, întrucât, având în vedere data achiziţionării, nu au fost folosite la desfăşurarea activităţilor proiectului şi realizării obiectivelor şi indicatorilor acestuia.

În mod corect a constatat instanţa de fond că toate aceste achiziţii erau necesare în primul rând pentru implementarea proiectului, nevizând în mod direct sustenabilitatea lui. Conform cererii de finanţare:

"toate resursele angrenate în implementarea proiectului contribuie în mod direct la derularea activităţii." Scopul achiziţionării produselor era în principal implementarea activităţilor descrise de solicitant, iar nu sustenabilitatea proiectului.

În ceea ce priveşte critica privind motivarea insuficientă a actelor administrative, motiv de nelegalitate respins de instanţa de fond, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Actele administrative contestate au fost motivate în fapt şi în drept, instanţa de fond reţinând, în contextul unei analize ample a susţinerilor reclamantului şi a actelor respective, că în mod corect au fost încadrate cheltuielile în categoria celor neeligibile, întrucât nu au respectat principiul utilizării eficiente a fondurilor şi un raport optim cost-eficienţă.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Colegiul Economic A. împotriva sentinţei civile nr. 231/2017 din 23 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Respinge recursul declarat de Colegiul Economic A. împotriva sentinţei civile nr. 231/2017 din 23 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2020.