Custodianship scoring challenge barred by exclusion of new grounds raised post-administrative complaint in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 07.06.2016, reclamanta a solicitat:

1. Obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului să prezinte toate actele tehnice şi administrative contestate care nu au fost comunicate reclamantei sau nu au fost făcute publice;

2. Suspendarea procedurii de atribuire;

3. Anularea parţială a rezultatelor pentru poziţia 16 AECN şi poziţia 17 ONRC şi a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fişe de punctaj şi rapoarte de evaluare);

4. Anularea rezultatelor contestaţiilor pentru poziţia 17 ONCR şi a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fişe de punctaj şi rapoarte de evaluare privind contestaţia);

5. Anularea rezultatelor finale ale sesiunii nr. 2/2016 privind atribuirea ariei protejate, inclusiv a raportului final de evaluare a sesiunii de custodie, care include şi raportul comisiei de contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii responsabile;

6. Obligarea ANPM să nu atribuie aria protejată şi să nu încheie convenţie de custodie în cadrul sesiunii 2/2016, respectiv să includă această arie în sesiunea de atribuire următoare rămânerii definitive a hotărârii instanţei, în caz contrar să o atribuie către ONCR şi să semneze convenţia de custodie cu aceasta.

Prin precizarea la acţiune, reclamanta a arătat că înţelege să solicite şi anularea convenţiei nr. 57/08.07.2016, precum şi introducerea în cauză a Asociaţiei pentru Educaţie şi Conservarea Naturii.

Prin încheierea din data de 26.10.2016, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Asociaţiei pentru Educaţie şi Conservarea Naturii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 189/F/2016 din 20 decembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei Asociaţia pentru Educaţie şi Conservarea Naturii suma de 3000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 189/F/2016 din 20 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov "A.", criticând-o pentru nelegalitate, criticile invocate putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că instanţa de fond a reprodus apărările şi susţinerile pârâtelor, fără a intra în analiza fondului problemei. În contestaţie, contracandidatul său a obţinut punctaj maxim, deşi situaţia era similară cu cea a reclamantei.

Totodată, a menţionat că nu au fost analizate următoarele aspecte: convenţia de custodie poartă două numere din aceeaşi dată, 57/08.07.2016 şi 461/08.07.2016, iar la final se spune că prezenta convenţie s-a încheiat la 14.07.2016. Raportul comisiei de contestaţii este semnat de cinci membri şi doi observatori, deci lipseşte o semnătură. În raportul final de evaluare al sesiunii se menţionează că urmează să fie încheiate convenţiile de custodie în 15 zile calendaristice, deşi art. 27 alin. (1) din Metodologie prevede 15 zile lucrătoare; documentul nu este semnat de niciun membru al comisiei. În raportul de selecţie întocmit la 09.06.2016 figurează patru observatori, deşi procedura stabilită la art. 23 lit. f) din Metodologie stabileşte că participă doar trei observatori, iar toate semnăturile celor patru observatori sunt identice. Niciun observator din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură nu a participat la decizia finală din 09.06.2016.

A mai arătat recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că motivele de nelegalitate invocate cu ocazia dezbaterilor nu pot fi analizate deoarece nu au fost invocate prin contestaţia administrativă, întrucât de aceste aspecte a luat cunoştinţă cu prilejul comunicării actelor aflate în posesia Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, cu prilejul prezentei acţiuni.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-pârâtă Asociaţia pentru Educaţie şi Conservarea Naturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

În motivare, a arătat că toate criticile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât instanţa de fond a cercetat fondul cu privire la motivele de nulitate privind acordarea punctajului contestat, respectiv a analizat fişele de punctaj şi rapoartele de evaluare, stabilind în final că punctajul a fost acordat corect în ceea ce priveşte criteriul II - Capacitate ştiinţifică.

Totodată, în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurenta nu poate contesta punctajul acordat intimatei, având în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) din OMMSC nr. 1052/2014.

Cu privire la motivele de nelegalitate invocate cu ocazia dezbaterilor, instanţa de fond a reţinut în mod corect că acestea nu pot fi analizate, cât timp nu au fost invocate prin contestaţia administrativă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat:

1. Obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului să prezinte toate actele tehnice şi administrative contestate care nu au fost comunicate reclamantei sau nu au fost făcute publice;

2. Suspendarea procedurii de atribuire;

3. Anularea parţială a rezultatelor pentru poziţia 16 AECN şi poziţia 17 ONRC şi a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fişe de punctaj şi rapoarte de evaluare);

4. Anularea rezultatelor contestaţiilor pentru poziţia 17 ONCR şi a tuturor documentelor administrative referitoare la acestea (fişe de punctaj şi rapoarte de evaluare privind contestaţia);

5. Anularea rezultatelor finale ale sesiunii nr. 2/2016 privind atribuirea ariei protejate, inclusiv a raportului final de evaluare a sesiunii de custodie, care include şi raportul comisiei de contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii responsabile;

6. Obligarea ANPM să nu atribuie aria protejată şi să nu încheie convenţie de custodie în cadrul sesiunii 2/2016, respectiv să includă această arie în sesiunea de atribuire următoare rămânerii definitive a hotărârii instanţei, în caz contrar să o atribuie către ONCR şi să semneze convenţia de custodie cu aceasta.

Prin încheierea de şedinţă din 28.10.2016 s-a luat act că reclamanta a renunţat la punctul 2 al cererii introductive.

Ulterior, reclamanta a solicitat şi anularea convenţiei nr. 57/08.07.2016, solicitând introducerea în cauză a Asociaţiei pentru Educaţie şi Conservarea Naturii.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu a încadrat recursul într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă, în raport de criticile de nelegalitate invocate, constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a criticat faptul că instanţa de fond a reprodus apărările şi susţinerile pârâtelor, fără a intra în analiza fondului problemei şi a arătat că, în contestaţie, contracandidatul său a obţinut punctaj maxim, deşi situaţia era similară cu cea a reclamantei.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat lista rezultatelor evaluării dosarelor de candidaturi, precum şi dacă punctajul acordat de comisia de evaluare a fost corect, reţinând că dosarul de candidatură trebuie să cuprindă curriculum vitae semnat şi datat, diplomele de studii ale personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate, din care să rezulte experienţa în domeniul ariilor naturale protejate şi expertiză în domeniul conservării speciilor şi habitatelor pentru care a fost desemnată aria naturală protejată sau, după caz, în domeniile protecţia mediului, biologie, ecologie, cercetare în domeniul ştiinţelor naturale, management al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educaţie.

Faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în mod corect a constatat instanţa de fond că numai două dintre persoanele propuse, respectiv B. şi C. îndeplinesc condiţia de a deţine studii în domeniul "silvicultură". În ceea ce priveşte celelalte două persoane propuse, a reţinut că D. are studii de drept şi sociologie, din curriculum vitae rezultând o activitate ce se încadrează în specializările deţinute, iar E. este licenţiată în psihologie-pedagogie şi are competenţe ca formator. Astfel, în mod corect comisia a acordat reclamantei un punctaj de 10 din 15 puncte.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei în sensul că, în contestaţie, contracandidatul său a obţinut punctaj maxim, deşi situaţia era similară cu cea a reclamantei, Înalta Curte reţine prevederile art. 26 alin. (1) din OMSV 1052/2014, potrivit cărora:

"(1) Solicitanţii pot contesta punctajele acordate de Comisia de evaluare propriilor dosare de candidatură depuse, în termen de două zile lucrătoare din momentul afişării rezultatelor evaluării."

Recurenta a mai formulat o serie de critici în sensul că nu au fost analizate de instanţa de fond următoarele aspecte: convenţia de custodie poartă două numere din aceeaşi dată, 57/08.07.2016 şi 461/08.07.2016, iar la final se spune că s-a încheiat convenţia la 14.07.2016; lipseşte o semnătură pe raportul comisiei de contestaţii, acesta fiind semnat de cinci membri şi doi observatori; în raportul final de evaluare al sesiunii se menţionează că urmează să fie încheiate convenţiile de custodie în 15 zile calendaristice, deşi art. 27 alin. (1) din Metodologie prevede 15 zile lucrătoare; documentul nu este semnat de niciun membru al comisiei; în raportul de selecţie întocmit la 09.06.2016 figurează patru observatori, deşi procedura stabilită la art. 23 lit. f) din Metodologie stabileşte că participă doar trei observatori, iar toate semnăturile celor patru observatori sunt identice; niciun observator din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură nu a participat la decizia finală din 09.06.2016.

Însă, în ceea ce priveşte aceste aspecte, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că acestea nu puteau fi analizate, nefiind invocate prin contestaţia administrativă.

Astfel, Înalta Curte constată că aceste critici exced motivelor de fapt şi de drept care au fost formulate de recurenta-reclamantă prin contestaţia administrativ-jurisdicţională, dar şi celor regăsite în acţiunea introdusă pe rolul instanţei de contencios administrativ şi fiscal competente. Aceste motive au fost formulate de către recurenta-reclamantă abia la termenul de judecată din 07.12.2016, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.

Aceste susţineri nu au fost puse în discuţia părţilor şi nu au făcut obiectul cercetării judecătoreşti.

Partea interesată se poate adresa instanţei competente, însă este obligată să se raporteze la criticile formulate în cadrul contestaţiei administrative, neputând aduce în cuprinsul cererii de chemare în judecată elemente care nu au putut fi analizate în procedura prealabilă.

Modificările aduse art. 8 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, în sensul că persoana vătămată nu mai este ţinută, la formularea acţiunii în anulare, de motivele invocate în plângerea prealabila, nu sunt aplicabile prezentei cauze, modificarea legislativă intrând în vigoare ulterior sesizării instanţei.

În acest context, instanţa de fond a apreciat în mod corect că motivele de nelegalitate nu pot fi analizate întrucât nu au făcut obiectul contestaţiei administrative.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Asociaţia pentru Educaţie şi Conservarea Naturii, reprezentând onorariu avocaţial, dovedit prin depunerea la dosarul instanţei de recurs a facturii nr. x/09.06.2017 şi extrasului de cont din 16.06.2017 cu privire la suma de 1500 RON, precum şi a facturii nr. x/15.10.2019 şi chitanţei nr. x/22.10.2019 cu privire la suma de 1500 RON.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov A. împotriva sentinţei nr. 189/F/2016 din 20 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Organizaţia Naţională Cercetaşii României - Filiala Braşov A. împotriva sentinţei nr. 189/F/2016 din 20 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Asociaţia pentru Educaţie şi Conservarea Naturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.