Inadmissibility of extraordinary appeal against final administrative order banning entry into Romania under O.U.G. No. 194/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of inadmissibility raised by the defendant and dismissed the appeal, leaving the Court of Appeal’s final rejection of the plaintiff’s challenge in force. The case involved a foreign national’s appeal against a lower court’s decision upholding an administrative order banning entry into Romania, where the plaintiff argued the ban was excessive and insufficiently motivated. The decisive legal basis was Article 1063(5) of O.U.G. No. 194/2002, which explicitly designates judicial decisions regarding entry bans as final and not subject to appeal, thereby rendering the extraordinary appeal inadmissible under Article 457(1) and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure; the court further rejected the appellant’s reliance on constitutional interpretations and case law as inapplicable to the specific statutory text at issue.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 248 C. proc. civ, art. 634 C. proc. civ, art. 27 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against final administrative order banning entry into Romania under O.U.G. No. 194/2002: Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, prin prisma dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 05.01.2018, reclamantul A., cetăţean străin, a formulat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, contestaţie împotriva măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României, solicitând anularea dispoziţiei de interzicere a intrării în Romania nr. 129038/25.12.2017 emise de pârât.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1946 din data de 24 aprilie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, împotriva măsurii interzicerii intrării în România, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
Reluând argumentele de fapt şi de drept prezentate în faţa instanţei de fond, recurentul arătat, în esenţă, că actul administrativ contestat este insuficient motivat, iar măsura dispusă este una excesivă şi disproporţionată în raport de gravitatea faptei săvârşite.
4. Apărările formulate de intimat
Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, prin prisma dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare, apreciind că recursul promovat este admisibil, în lumina deciziei CCR nr. 369/30.05.2017 coroborate cu Decizia Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52/2018.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.
Potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."
Având în vedere dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei curţii de apel, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
De asemenea, Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului, în sensul admisibilităţii căii de atac, în lumina deciziei CCR nr. 369/30.05.2017 coroborate cu Decizia Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 52/2018, întrucât aceste decizii vizează texte de lege fără incidenţă în prezenta cauză, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sau interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursul invocată de intimatul-pârât şi va respinge ca inadmisibil recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1946 din data de 24 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.