Labor dispute over disciplinary termination of aviation security auditor: jurisdiction assigned to civil court to hear nullity of labor acts

Şedinţa publică din data de 21 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, la data de 14.08.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română - AACR să se constate nulitatea absolută a actelor de cercetare efectuate împotriva acestuia, restabilirea situaţiei anterioare cercetării şi reintegrarea pe funcţia deţinută, cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, plata de daune morale în cuantum de 1000000 RON şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 43 din data de 10 iunie 2020 Tribunalul Giurgiu, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Giurgiu a reţinut că cercetarea efectuată de pârâtă are caracterul unei cercetări administrative întrucât priveşte aspecte referitoare la modul în care reclamantul a respectat prevederile legale ce reglementează deţinerea calităţii de auditor de securitate a aviaţiei civile, calitate în baza căreia a fost angajat în cadrul A.A.C.R./Direcţia de Securitate Aeronautică şi Cibernetică, prin preluarea Direcţiei Aviaţie Civilă şi Spaţiu Aerian din cadrul Ministerului Transportului.

Prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tribunalul a stabilit faptul că pretenţiile reclamantului decurg din raporturi de drept administrativ, pârâta fiind regie autonomă de interes public naţional (potrivit art. 1 din H.G. nr. 405/1993 privind înfiinţarea Autorităţii Aeronautice Civile Române) care funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, asimilată autorităţii publice centrale. Obligaţiile corelative dreptului pretins sunt realizabile prin manifestarea de voinţă în regim de putere publică a unei autorităţi publice. Actele şi operaţiunile susceptibile a fi efectuate de A.A.C.R. în calitate de autoritate competentă de a certifica auditorii de securitate a aviaţiei civile (art. 3 alin. (2) lit. p) din O.G. nr. 17/2011) sunt emise în regim de autoritate, în executarea unor dispoziţii legale.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 121 din data de 5 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul din prezentul litigiu şi-a desfăşurat activitatea în temeiul contractului individual de muncă nr. x/17.12.2013. Retragerea certificatul de auditor nr. RO/ASAvC-08 din data de 12.11.2012 a fost rezultatul unei proceduri de cercetare în urma căreia s-a constatat încălcarea de către reclamant în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a mai multor prevederi legale, inclusiv Codul de conduită al auditorului de securitate a aviaţiei civile, aspect care determină concluzia că raportul dedus judecăţii este unui de dreptul muncii şi nu unul de drept administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor de cercetare disciplinară efectuate împotriva reclamantului, respectiv a deciziei de sancţionare nr. 800/08.08.2019, precum şi a deciziei nr. RU 164/29.08.2019 prin care au încetat de drept raporturile de muncă.

Relevantă în cauză pentru determinarea instanţei competente este natura juridică a raporturilor născute între părţi, care, după cum s-a arătat nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care atrag competenţa materială a curţii de apel, în raport de rangul emitentului, întrucât actul contestat nu are caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, ci este un act de drept al muncii, fiind emis de pârâtă în calitate de parte în raportul de muncă, fără ca prin aceasta să se exercite prerogativele puterii de stat. Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de Codul muncii, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.

Prin conflicte de muncă se înţeleg conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

În consecinţă, fiind vorba de un litigiu de muncă, din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, devin aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, actualizată, "Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar dispoziţiile art. 210 din acelaşi act normativ prevăd că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Înalta Curte reţine că reclamantul are domiciliul pe raza judeţului Giurgiu, motiv pentru care, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Giurgiu.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română - prin Director General B. în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2021.