Exclusive territorial jurisdiction for administrative actions brought by trade unions on behalf of members under amended Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 21 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la data de 15.05.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., pentru un număr de 32 membri şi pentru membrul de sindicat A. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Hunedoara, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost în vigoare în sensul acordării şi plăţii către reclamanţi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul în perioada de aplicare a legii. Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a compensaţiei de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcţie, începând cu 17.01.2016 până la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017;

- obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în sensul acordării şi plăţii către reclamanţi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care au dreptul conform acesteia. Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a compensaţiei de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcţie, începând cu 01.07.2017; Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a majorării salariului de funcţie cu 7,5%, conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017; Obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţi a majorării salariului de funcţie cu 12,5%, conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017;

- obligarea pârâtului la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în mod special a art. 7 alin. (1) lit. b), raportat la art. 1 din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 1.900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/07.12.2018, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 2.080 RON şi 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare;

- obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1.450 RON pentru perioada 01.02.2017-31.12.2017; obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1.900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018; Obligarea pârâtului la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 2.080 RON şi 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare;

- obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate şi salariile cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflaţiei, împreună cu dobânzile legale aferente.

În şedinţa publică din data de 21.07.2020 instanţa a disjuns cauza înregistrată sub nr. x/2020, cu consecinţa formării unui nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2020 şi a pus în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 799/CA/2020 din data de 27 octombrie 2020 Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Hunedoara a reţinut că reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. a formulat acţiunea în numele şi pentru membrul de sindicat A. şi aceasta are domiciliul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Gorj, astfel cum rezultă din copia actului de identitate depusă de către reclamant la dosar, fila x, iar, cererea din prezentul dosar a fost introdusă la instanţă la data de 15.05.2020, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 658 din 30 iulie 2018, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018.

Dispoziţiile noi care reglementează competenţa teritorială exclusivă în materia contenciosului administrativ-fiscal se aplică tuturor cauzelor înregistrate după data intrării lor în vigoare, potrivit dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ.

Chiar dacă reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. are sediul în Bucureşti, această parte nu apără un interes şi un drept propriu în justiţie, ci, apără drepturile şi interesele membrilor de sindicat, fiind un reprezentant al reclamantului - membru de sindicat, iar dispoziţiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale, în sensul că, acţiunea care se introduce în numele reclamantului (membru de sindicat) de orice persoană de drept public sau privat (sindicat), indiferent de calitatea acestuia din proces, este de competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului - membru de sindicat.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 131 din data de 12 februarie 2021, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul A., la data sesizării instanţei de judecată, respectiv 15.05.2020, avea domiciliul în oraşul Petrila, Hunedoara, aşa cum rezultă din copia cărţii de identitate dar şi din adresele nr. x/2021 şi nr. y/2021 emise de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I şi respectiv Inspectoratul Judeţean de Poliţie Hunedoara astfel că, Tribunalului Hunedoara îi revine competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, în condiţiile în care reclamantul are domiciliul în raza de competenţă teritorială a acestei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în numele şi pentru membrul de sindicat A., fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 15.05.2020, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în numele şi pentru membrul de sindicat A., în calitate de reprezentant al acestuia, aşadar nu în calitate de reclamant. În acest sens, se constată că la dosarul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, se regăseşte împuternicirea de reprezentare, dată de către reclamantul A. Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., inclusiv pentru formularea acţiunilor în instanţă.

În prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 15.05.2020.

Textul de lege menţionat instituie o competenţa teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului. În speţă, domiciliul reclamantului A., la data sesizării instanţei, respectiv 15.05.2020, se afla pe raza judeţului Hunedoara, astfel cum reiese din copia cărţii de identitate ataşată la dosarul Tribunalului Gorj, carte de identitate valabilă începând cu data de 30.08.2019 până la data de 18.08.2029.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, dată fiind modificarea legislativă intervenită în privinţa art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, introdusă prin Legea nr. 212/2018, intrată în vigoare la data de 02 august 2018, respectiv instituirea unei competenţe teritoriale exclusive în materia contenciosului administrativ, Decizia RIL nr. 1/2013 nu mai este aplicabilă, aceasta fiind pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a unor texte de lege ce au fost ulterior modificate de către legiuitor.

Totodată, se impune a se sublinia faptul că art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competenţa de soluţionare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincţie.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. în numele şi pentru A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Hunedoara în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2021.