Revision for contradictory judgments declared inadmissible due to lack of identity of parties in media tax refund dispute

Şedinţa publică din data de 21 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei prin care pârâta a stabilit taxa "timbru de mediu" în sumă de 3.105 RON achitată cu chitanţa SERIA TS621 nr. x din 02.09.2016; obligarea pârâtei să restituie către reclamantă suma de 3.105 RON şi dobânda legală fiscal aferentă acestei sume, calculată de la data de 02.09.2016 până la plata efectivă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru 310 RON şi onorar avocaţial în sumă de 1000 RON .

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1284 din 15 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia de contenciod administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

1.3. Prin decizia nr. 404 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurenta A..

2. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 octombrie 2020 sub numărul x/2010, prin declinare de la Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal (decizia nr. 820 din data de 17 septembrie 2019), revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 404 din 4 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii de revizuire se arată că decizia nr. 404 din 04.06.2020 (definitivă) pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul x/2019 este o hotărâre vădit potrivnică cu deciziile civile nr. 1018 din 12.09.2019 (definitivă - dosar x/2019) şi nr. 1126 din 03.10.2019 (definitivă -dosar x/2019) pronunţate în recurs de aceiaşi instanţă - Curtea de Apel Timişoara.

A arătat că cele două decizii nr. 1018/2019 şi 1126/2019 ale Curţii de Apel Timişoara au fost depuse la dosarul x/2019 în recurs, însă instanţa de recurs nu a făcut vorbire despre acestea în motivarea deciziei civile nr. 404/2020.

A mai învederat că termenul prevăzut de O.U.G. nr. 52/2017 nu este un termen de decădere faţă de termenul general de 5 ani în care reclamanta revizuentă putea să facă o cerere de restituire a taxei achitată în septembrie 2016, ci doar o posibilitate de restituire prin procedură simplificată.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 14 mai 2021, revizuenta, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei civile nr. 404 din din 4 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rejudecarea cauzei în recurs prin admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 1284/2019 a Tribunalului Timiş (dosar nr. x/2019) şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru judecarea fondului cauzei, cu cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 404 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinţei civile nr. 1284/15.11.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

4. Hotărârea instanţei competente să se pronunţe asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Aşadar, din coroborarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei (având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.); hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect (elementele caracteristice lucrului judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.); hotărârile sa fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În cauza de faţă, revizuenta a solicitat anularea deciziei civile nr. 404 din din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi rejudecarea cauzei, întrucât aceasta este contrară hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x/2019 (decizia nr. 1018/12.09.2019) şi nr. 264/30/2019 (decizia nr. 1126/03.10.2019) ale Curţii de Apel Timişoara.

Examinând deciziile anterior menţionate, Înalta Curte constată că acestea privesc speţe similare care au ca obiect restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare, în contradictoriu cu aceaşi pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, însă sunt pronunţate în privinţa unei alte persoane, respectiv B..

Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi cerută de lege ca o condiţie obligatorie de admisibilitate a cererii de revizuire.

În realitate revizuenta, raportându-se la temeiul de drept invocat, îşi manifestă nemulţumirea faţă de existenţa unei practici neunitare la nivelul Curţii de Apel Timişoara, cu privire la acţiunile prin care se solicită restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare (timbru de mediu).

Înalta Curte constată, însă, că practica neunitară a instanţelor judecătoreşti nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dispoziţiile legale menţionate conferind părţilor dreptul de a uza de calea extraordinară de atac a revizuirii doar în situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice (pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate), date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi care fac imposibilă punerea în executare concomitentă, premisă ce nu se verifică în speţă, întrucât părţile sunt diferite.

De altfel, asigurarea unei practici judiciare unitare se realizează prin pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar şi aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că soluţiile care se pronunţă în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Pe de altă parte, în acord cu jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii şi nu poate să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Aşadar, scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

În cauză, Înalta Curte observă că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, spre deosebire de soluţiile pronunţate de aceaşi instanţă în cauze similare.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

5. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

În baza dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 404 din 4 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2021.