Commune's restitution claim against Environment Fund Administration assigned to Bucharest Tribunal

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 10.02.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Luna, prin Primar A., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Administraţia Fondului Pentru Mediu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 12.355,10 RON, reprezentând 9.209 RON accesorii aferente obligaţiilor fiscale datorate fondului de mediu şi 3.146.10 RON foloase nerealizate, calculate pana la data de 30.10.2016, cu actualizarea acesteia pana la data plăţii efective.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în cursul anului 2015, a efectuat plata unor sume reprezentând contravaloarea obligaţiilor fiscale datorate fondului de mediu. La data de 12.03.2013 a fost transmisă Administraţiei Fondului de Mediu Declaraţia nr. 694/12.03.2013 privind obligaţiile la Fondul de mediu pentru anul 2012, pentru suma de 11.648 RON, fără a se efectua la acea dată şi plata contribuţiei.

La data de 13.11.2014 a fost înregistrată Decizia nr. 1/07.11.2014 referitoare la obligaţiile de plată accesorii la Fondul pentru mediu in suma de 8.131 RON, sumă care a fost achitata la data de 28.11.2014 cu OP nr. x,Ulterior, la data de 23.03.2015, sub nr. 949, a fost înregistrat titlul executoriu nr. x/13.03.2015 pentru suma de 11.648 RON, cuprinzând valoarea de 8.131 RON (menţionata ca fiind accesorii) din Decizia nr. 1/2014, suma deja achitata la acea data, şi suma de 3.517 RON conform declaraţiei de mediu, sumă care a fost achitata la data de 25.03.2015 cu OP nr. 329.

Astfel, la data de 25.03.2015, suma datorata fondului de mediu conform Declaraţiei nr. 694/12.03.2013 privind obligaţiile la Fondul de mediu pentru anul 2012, a fost achitata integral. Cu toate acestea, la data de 19.06.2015 a fost comunicată Decizia nr. 1/15.06.2015 referitoare la obligaţiile de plata accesorii la Fondul pentru mediu pentru suma de 1077 RON, suma achitata la data de 30.06.2015 cu OP nr. x, iar la data de 31.08.2015 s-au comunicat titlul executoriu nr. x/25.08.2015 si somaţia nr. x/28.08.2015, pentru aceeaşi suma de 1.077 RON, suma deja achitata.

La data de 26.11.2015 se transmite adresa nr. x/18.11.2015 cu privire la inceperea executării silite prin poprire pana la concurenta sumei de 7.054 RON, reprezentând debit la Fondul pentru Mediu, adresa in baza căreia a efectuat plata sumei de 8132 RON cu OP nr. x/15.12.2015, măsura fiind ridicata ulterior prin adresa nr. x/18.12.2015, ca urmare a achitării creanţelor datorate Fondului pentru Mediu.

Totodată, i-au mai fost comunicate Decizia nr. 973/2015 de încetare a măsurii de executare silită pentru suma de 11.648 RON, suma menţionată in Declaraţia de mediu nr. 694/12.03.2013, dar si Decizia nr. 974/2015 de incetare a măsurii de executare silita pentru suma de 1077 RON.

A solicitat instanţei a constata faptul ca instituţia parata nu a ţinut o evidenta clara a creanţelor datorate, fapt ce a generat calcularea de accesorii in sarcina acesteia si implicit obligarea la plata nejustificata a acestora. Sumele solicitate de către instituţia parata cu titlu de debit principal, respectiv 3.517 RON şi 7.054 RON, total 10.571 RON, nu corespund cu valoarea declaraţiei de mediu, respectiv cea de 11.648 RON, sumă la care s-ar fi ajuns luându-se în calcul si suma de 1.077 RON plătită cu titlu de accesorii si nu de de debit principal.

Plăţile efectuate au făcut obiectul verificărilor si de către Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Cluj, cu ocazia efectuării in anul 2016 a misiunii de audit financiar pentru anul 2015, constatându-se faptul ca au fost efectuate plaţi suplimentare reprezentând accesorii aferente obligaţiilor fiscale datorate fondului de mediu care nu au fost achitate in termenul legal, in sumă totală de 9.209 RON, respectiv 8.132 RON, cu OP nr. x/28.11.2014, si 1.077 RON cu OP nr. x/30.06.2015, sumă la care au fost calculate si foloase nerealizate in suma de 3.164,10 RON. Prin Decizia nr. 50/24.11.2016, punctul II.1, s-a dispus în sarcina ordonatorului principal de credite obligaţia de a lua masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat bugetului local prin plăţile efectuate pe seama paratei si dea dispune masuri pentru recuperarea acestuia.

In vederea punerii in aplicare a măsurilor dispuse, respectiv a recuperării sumelor decontate nelegal, prin adresa nr. x/20.12.2019 s-a adus la cunoştinţa paratei cele constatate de către corpul de control, aceasta prin răspunsul formulat prin adresa nr. x/22.01.2020 respingând cererea de restituire a sumelor incasate pe considerentul că nu se încadrează in prevederile art. 168 "Restituiri de sume" alin. (1) si 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare.

Solicită a se constata faptul că, prin adresa menţionată, pârâta îşi contrazice propriile înscrisuri, in sensul că suma de 8.131 RON reprezenta debit principal achitat la data de 28.11.2014, şi nu accesorii.

La data de 03.08.2020, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, motivat de faptul că cererea reclamantei se fundamentează, în fapt, pe existenţa unor acte administrative (Decizia nr. 1/07.11.2014 referitoare la obligaţiile la fondul pentru mediu, titlul executoriu nr. x/13.03.2015).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr 7510 din 17.11.2020, Judecătoria Sector 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A declinat judecarea cauzei privind pe reclamanta Comuna Luna şi pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Administraţia Fondului Pentru Mediu către Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 235 din 19.01.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Luna, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Administraţia Fondului Pentru Mediu, în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 931/2021 din 6 aprilie 2021, Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată de instanţă din oficiu.

A dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta Comuna Luna, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Administraţia Fondului Pentru Mediu, în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A suspendat din oficiu judecata.

A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material şi teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantă, este unul de contencios administrativ fiscal, fiind incidente, în materie de competenţă materială şi teritorială, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Reclamanta a invocat refuzul nejustificat al pârâtei de restituire a sumelor apreciate ca fiind plătite suplimentar.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. p) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, datorează Fondului pentru mediu o contribuţie de 100 RON/tonă, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15% a cantităţilor de deşeuri municipale şi asimilabile, colectate şi trimise spre depozitare, plata fâcându-se pentru diferenţa dintre cantitatea corespunzătoare obiectivului anual de diminuare şi cantitatea corespunzătoare obiectivului efectiv realizat prin activităţi specifice de colectare selectivă şi valorificare.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 din acelaşi act normativ, "1) Contribuţiile, taxele, penalităţile şi alte sume ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administraţia Fondului şi urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Administrarea contribuţiilor, taxelor, penalităţilor şi a altor sume ce constituie venituri ale Fondului pentru mediu, inclusiv declararea, stabilirea, controlul, colectarea, soluţionarea contestaţiilor, precum şi îndeplinirea măsurilor asigurătorii şi procedura de executare silită se realizează de Administraţia Fondului în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător".

Reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 12.355,10 RON, reprezentând 9.209 RON accesorii aferente obligaţiilor fiscale datorate fondului de mediu şi 3.146.10 RON foloase nerealizate, calculate până la data de 30.10.2016, cu actualizarea acesteia până la data plăţii efective, adresându-se instanţei ca urmare a respingerii de către pârâtă, prin adresa nr. x/22.01.2020, cu motivarea că nu se încadrează în prevederile art. 168 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, a cererii prin care a solicitat recuperarea sumelor pe care le-a apreciat ca fiind plătite suplimentar.

Pentru aceste motive, din punctul de vedere al competenţei materiale, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale (...)".

Sub aspectul competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Competenţa stabilită de art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004 este una teritorială exclusivă, astfel că reclamanta, unitate administrativ teritorială, autoritate publică, trebuie să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului.

În considerarea acestor norme de competenţă materială şi teritorială, reţinând şi calitatea de autoritate publică a reclamantei, precum şi faptul că sediul pârâtei este în Bucureşti, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Luna prin Primar A. şi pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Administraţia Fondului pentru Mediu în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.