Territorial competence for EU-funded public procurement disputes: exclusive jurisdiction at the defendant public authority's domicile under Article 10(3) of Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 24.12.2019 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de Contencios Admiistrativ şi Fiscal, sub nr. x/2019, reclamanţii Municipiul Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional 2014-2020, anularea Notei de neconformitate nr. x/29.08.2019 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 300/27.11.2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4661 din 06.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de Contencios Admiistrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenta soluţionării cauzei formulată de reclamanţii Municipiul Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că în contenciosul administrativ este dedus judecăţii raportul de drept administrativ ce se naşte între o autoritate publică şi o persoană vătămătă, ca regulă generală acestea fiind şi persoanele cu calitate procesuală.

Aplicând dispoziţiile legale situaţiei de fapt existente în prezentra cauză, instanţa a constatat că potrivit contractului de prestări servicii părţi sunt beneficiarul UAT Municipiul Timisoara şi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în calitate de Autoritate de Management.

Având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu Municipiul Timisoara are calitatea de autoritate publică în acceptiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Timisoara având în speţă calitatea de persoană vătămată.

În concluzie, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că în speţă nu autoritatea publică are calitatea de reclamant ci pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (3) teza I, respectiv este competentă instanţa de la sediul reclamantei, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât şi o persoană de drept privat.

2.2. Prin sentinţa nr. 341/PI/2021 din 24 martie 2021, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, şi pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional 2014-2020, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prin raportare la calitatea de persoană juridică de drept public a reclamantului, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 şi art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, situaţie în raport cu care s-a apreciat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze prezentul dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Notei de neconformitate nr. x/29.08.2019 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 300/27.11.2019 emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de achiziţie publică nr. atribuit de reclamanta UAT Municipiul Timişoara în cadrul contractului de finanţare pentru proiectul "Îmbunătăţirea eficienţei energetice a sectorului rezidenţial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe situate pe străzile C.Brediceanu nr. 13-15, Calea x, str. x, str. x nr. 22/A " prin Programul Operaţional Regional 2014-2020 elaborat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În cauză, reclamantul, autoritate publică - unitate administrativ teritorială - beneficiar al unui contract privind finanţarea nerambursabilă din fonduri europene critică, în primul rând, legalitatea actului administrativ reprezentat de Nota de neconformitate nr. x/29.08.2019 prin care a fost stabilită măsura reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de achiziţie publică de servicii nr. x/3.07.2017, demersul judiciar privind, aşadar, un act administrativ având ca obiect o sumă reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a cărei valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calităţii de autoritate publică în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reţinut anterior, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanţe - 24.12.2019), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situaţia în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Municipiul Timişoara şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Municipiul Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional 2014-2020 în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia A II-A de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.