Religious property retrocession appeal allowed; lower judgment quashed and action dismissed for lack of ownership proof

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018 reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din subordinea Cancelariei Primului Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat următoarele: anularea Deciziei nr. 7521/28.11.2017 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au Aparţinut Cultelor Religioase din România; îndreptăţirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul, nerestituibil în natură care i-a aparţinut în proprietate: teren (curte) în suprafaţă totală de 719 mp şi clădire în suprafaţa de 107,07 mp, situat administrativ în Blaj, jud. Alba, înscris iniţial în CF nr. x Blaj, nr. top x, 283/2, în cuantumul prevăzut de art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 10 din Legea nr. 165/2013, respectiv: 80 RON/mp de teren nerestituibil în natură, respectiv 57.520 RON pentru terenul în suprafaţă de 719 mp şi 1.600 RON/mp desfăşurat pentru construcţia nerestituibilă în natură, respectiv 172.320 RON pentru clădirea în suprafaţa de 107,07 mp; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, excepţia prematurităţii capătului de cerere prin care se solicită emiterea unei decizii de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii capătului de cerere prin care se solicită emiterea unei decizii de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin încheierea din data de 24.09.2018 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 275 din 26 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prematurităţii capătului de cerere referitor la îndreptăţirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii în cuantumul prevăzut de art. 16, 21 şi 10 din Legea nr. 165/2013, a respins acţiunea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor din Subordinea Cancelariei Primului Ministrului, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a anulat Decizia nr. 7521/28.11.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a obligat pârâta să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale pentru terenul înscris iniţial în CF x Blaj, nr. top x, 283/2, transcris în CF x Blaj (provenită din conversia de pe hârtie a CF x Blaj), în suprafaţă de 791 mp, a respins în rest acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca neîntemeiată, a respins acţiunea formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România să plătească reclamantei suma de 4.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică are în vedere interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (9) teza finală şi art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă consideră că prima instanţă a apreciat în mod eronat vocaţia reclamantei la restituirea imobilului în cauză, în calitate de proprietară.

Se arată că prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 permit restituirea în natură a imobilului, numai în ipoteza în care acesta a fost proprietatea unui cult religios; a fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; la data soluţionării cererii de retrocedare se afla în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru dovedirea calităţii de fost proprietar al imobilului pot fi depuse, în conformitate cu disp. art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000, orice înscrisuri care să ateste dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive - act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară, act sub semnătură privată, etc.

În dosarul aferent cererii de retrocedare există copia cărţii funciare nr. x a localităţii Blaj, din care reiese că proprietarul imobilului solicitat a fost Fundaţia "Victor Mihály" din Blaj, iar nu Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică, Blaj.

Depunerea altor înscrisuri care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de proprietate nu poate înlocui înscrierea din cartea funciară.

Potrivit disp. art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea prevederilor din cărţile funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.

Aceste dispoziţii consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, astfel că, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte şi niciun drept real nu poate fi opus nimănui, dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Dacă reclamanta ar fi fost proprietara imobilului în cauză, ar fi putut să solicite rectificarea încheierii din Cartea funciară nr. x a localităţii Blaj şi intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului.

Potrivit actelor din dosarul aferent cererii de retrocedare, Fundaţia "Victor Mihály" din Blaj a fost creată de Casa de Economii "Patria" pentru restauraţiunea şi conservaţiunea Bisericii Catedrale Mitropolitane Greco-Catolice de Alba-Iulia şi Făgăraş, cu hramul Preasfintei Treimi în Blasiu.

Potrivit Statutului Fundaţiei, aceasta era administrată de Capitlul Mitropolitan Greco-Catolic de Alba-Iulia şi Făgăraş în Blasiu, or, calitatea de administrator al averii unei fundaţii nu este echivalentă cu dreptul de proprietate asupra bunurilor care se aflau în patrimoniul acesteia.

Potrivit Bugetului Fundaţiunii pe anul 1943, aceasta avea patrimoniu propriu, iar în cuprinsul Statutului nu este menţionat cine este succesorul acestuia în caz de desfiinţare.

Fundaţia nu se încadrează în noţiunea de cult religios, astfel cum aceasta e prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ nu va putea hotărî conţinutul actului şi nici condiţiile în care organul administrativ ar urma să realizeze cererea cu care a fost investit.

Potrivit art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia Specială de Retrocedare propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială şi ulterior, dosarul se transmite Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, care validează/invalidează propunerea.

Cea de-a doua critică susţine aplicarea greşită a disp. art. 451 C. proc. civ., suma acordată cu titlu de onorariu de avocat şi expert este mult prea mare raportat la obiectul cauzei, munca prestată şi complexitatea dosarului.

4. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică solicită respingerea recursului ca nefondat, se susţine, în mod greşit, că fundaţia a fost înfiinţată de Casa de Economii "Patria", aceasta constituind doar un fond pentru restaurarea şi conservarea Bisericii Catedrale Mitropolitane.

"Fundaţiunea" nu înseamnă "fundaţie", în sensul juridic din prezent, ci are înţelesul de "fond" sau capital social în prezent, are personalitate juridică ecleziastică, dacă se decidea astfel, administrarea fondurilor băneşti şi imobiliare ale Fundaţiunii cădea în sarcina Capitlului Metropolitan din cadrul Bisericii Greco-Catolice.

La nivelul anilor 1940 a fost centralizată averea imobilă a Bisericii Greco-Catolice din Blaj, fiind cuprins şi imobilul în discuţie.

În ceea ce priveşte aplicarea disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se arată că, potrivit disp. art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobândeşte pe baza deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare, a unităţii deţinătoare prevăzute de art. 2 sau a hotărârii judecătoreşti rămase definitive, după caz.

Referitor la dispoziţia instanţei de fond în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 4.800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, intimata-pârâtă susţine respingerea criticii ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Obiectul dosarului îl reprezintă cererea de retrocedare, întemeiată pe disp., O.U.G. nr. 94/2000, a imobilului înscris în CF xBlaj, nr. top x; 283/2, casă şi curte în suprafaţă de 791 m.p.

Intimata-reclamantă pentru a obţine retrocedarea imobilului trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prima condiţie este aceea ca reclamanta să fi fost proprietara imobilului a cărui retrocedare s-a solicitat.

Instanţa de fond a considerat că este îndeplinită această condiţie, Fundaţiunea "Victor Mihály" a fost creată de Casa de Economii "Patria", cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la hirotonisirea acestui episcop şi a presupus crearea unui fond (donate sume de bani) pentru anumite scopuri bine determinate, ce a fost întregit şi cu imobilul în litigiu.

Scopul fundaţiunii era construirea unei biserici, iar administrarea a fost dată în grija Capitlului Metropolitan.

Prin Decretul nr. 358/1948 s-a dispus ca Mitropolia, Episcopia, Capitlurile, Fundaţiunile, etc., ale cultului greco-catolic să înceteze a mai exista.

Deşi prin Decretul-Lege nr. 9/1989, Biserica Română Unită cu Roma a fost recunoscută oficial, fundaţiunile aparţinând acestuia nu au mai fost reînfiinţate în cadrul Bisericii, ca entităţi juridice cu personalitate juridică.

În temeiul art. 930 din Codul canonic, bunurile fundaţiunii, care a fost desfiinţată, au trecut la persoana juridică imediat superioară, astfel că reclamanta are vocaţia restituirii imobilului în calitate de proprietară.

Înalta Curte reţine din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, că imobilul a fost cumpărat de Fundaţiunea "Victor Mihály", printr-un contract de vânzare-cumpărare nr. x/1908, conform extrasului de carte funciară aflat la dosarul de fond.

Fundaţiunea avea aşadar personalitate juridică, iar imobilul a fost înscris în CF nr. x Blaj cu nr. top x şi y, în proprietatea Fundaţiunii.

Devin astfel aplicabile dispoziţiile art. 32 din D-L nr. 115/1938, conform cărora, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, de unde rezultă că Fundaţiunea avea personalitate juridică de drept civil.

Nicăieri în cuprinsul actelor aflate la dosar nu rezultă că bunurile fundaţiunii aparţineau intimatei-reclamante.

Din actul intitulat "Litere fundaţionale pentru fundaţiunea «Victor Mihály de Apşa», reiese că în adunarea generală ordinară a acţionarilor Casei de Economii "Patria" din data de 20.02.1900 s-a creat Fundaţiunea în amintirea episcopului Victor Mihály, bunurile fiind date în administrarea Mitropoliei, prin Capitlulul Mitropolitan, arătându-se în mod neechivoc că aceasta va fi administrată separat de alte fundaţii arhidiecesane din Blasiu.

Este adevărat că averea bisericească şi scolastică cuprinde tot ce posedă biserica şi şcoala catolică, imobile, drepturi "posesionare" ori fonduri şi fundaţiuni, însă aceasta nu este sinonimă cu dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

Pentru a fi îndeplinite disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, solicitantul este dator să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, în concret, prin acte de proprietate.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei bazându-se pe înscrisuri ce nu conduc la existenţa unui drept de proprietate al reclamatei asupra imobilului, invocându-se chestiuni de ordin general, respectiv posibilitatea părţii de a înfiinţa fonduri şi fundaţiuni.

Înalta Curte reţine că această posibilitate, precum şi înfiinţarea în concret a Fundaţiunii de către reclamantă nu este dovedită în prezenta cauză, toate înscrisurile care conduc la existenţa unui drept de proprietate asupra imobilului nu o indică pe aceasta ca fiind proprietarul imobilului.

Numai în ipoteza în care Fundaţiunea ar fi fost înfiinţată de către reclamantă devenea validă teza primei instanţe, în sensul în care reclamata este succesoarea fundaţiunii, după desfiinţarea sa.

Or, administrarea fundaţiunii nu se confundă cu proprietatea, iar aceasta nu se încadrează în noţiunea de cult religios.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit disp. art. 1 alin. (1) şi alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, intimata-reclamantă neîndeplinind condiţia deţinerii imobilului în calitate de proprietară.

Cu privire la cele reţinute de prima instanţă, respectiv principiul securităţii raporturilor juridice şi a adoptării legitime, ca urmare a existenţei unor decizii de retrocedare cu nr. 937, 1028 şi 1097, în cursul anului 2006, prin care s-a dispus retrocedarea unor bunuri ce aparţineau altor Fonduri recunoscute de biserică, apreciindu-se că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare, Înalta Curte reţine următoarele:

Deciziile nr. 937/04.08.2006 şi nr. 1028/06.10.2006 au în vedere retrocedarea unor imobile proprietatea Capitlului Mitropolitan Român Unit Blaj, organ al bisericii, iar Decizia nr. 1097/06.11.2006 decide retrocedarea unui imobil-teren ce a aparţinut în proprietate Fondului de Ajutorare şi Pensie Arhidiecezană Greco-Catolică din Blaj, fond ce a fond constituit de biserică, astfel că acestea nu prezintă relevanţă în prezenta cauză.

Referitor la criticile întemeiate pe greşita interpretare şi aplicare a disp. art. 128 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, precum şi a disp, art. 453 C. proc. civ., faţă de considerentele deja expuse, urmează a se constata că nu mai este necesar ca Înalta Curte să se pronunţe asupra acestora.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se admită recursul declarat, să se caseze sentinţa recurată şi, în rejudecare, să se dispună respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 275 din 26 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.