Salary recalculation appeal moot after retroactive sectoral value grants; appeal dismissed for lack of interest.

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin actiunea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti ca instanţa, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună revocarea Deciziilor nr. 16/17.02.2017, nr. 15/17.02.2017 şi nr. 18/27.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, emiterea de dispoziţii de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10 %, precum şi plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionată anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scedenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2172 din data de 08 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată,

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă,

- a admis în parte cererea formulată de reclamanţii J., A., I., D., H., C., G., F., E., B., L., M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti,

- a dispus anularea, în parte, în privinţa reclamanţilor, a adreselor emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în soluţionarea contestaţiilor administrative formulate împotriva Deciziilor nr. 15/17.02.2017, nr. 16/17.02.2017, nr. 18/27.02.2017 şi a Deciziei nr. 9/2.02.2017, respectiv punctul 1 din Anexa 2/5 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti,

- a dispus anularea, în parte, în privinţa reclamanţilor, a Deciziilor nr. 15/17.02.2017, nr. 16/17.02.2017, nr. 18/27.02.2017 şi a Deciziei nr. 9/2.02.2017, respectiv punctul 1 din Anexa 2/5 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în privinţa datei de la care se recunosc drepturile salariale,

- a admis contestaţiile formulate împotriva Deciziilor nr 15/17.02.2017, nr. 16/17.02.2017, nr. 18/27.02.2017 şi a Deciziei nr 9/2.02.2017, respectiv punctul 1 din Anexa 2/5 emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi, în consecinţă:

- a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin Procurorul General, să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON,

- a obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin Procurorul General să emită o nouă decizie prin care să recalculeze indemnizaţiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015,

- a obligat pe pârâţii, cu care fiecare dintre reclamanţi se află în raporturi de serviciu, să plătească reclamanţilor diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective,

- a respins în rest acţiunea ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în nume propriu dar şi în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, recurentul a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi a admis, fără temei legal, acţiunea reclamanţilor, în sensul calculării drepturilor salariale ale acestora în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, iar ulterior de 405 RON majorată cu 10%, în condiţiile în care la nivelul angajatorului nu existau în plată indemnizaţii la care să fie aplicată această valoarea de referinţă sectorială.

De asemenea, recurentul a apreciat că primul capăt din acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect, întrucât, pe perioada derulării procesului, a emis o serie de acte administrative/decizii prin care a recunoscut VRS-ul solicitat: - decizia nr. 80/14.06.2018 a P.C.A. Ploieşti (prin care se stabileşte majorarea retroactivă a VRS-ului pentru perioadele 9.05.2015 - 31.11.2015, 1.12.2015 - 30.09.2016, 1.10.2016 - 31.12.2017), - decizia nr. 57/6.06.2018 a P.C.A. Ploieşti (prin care se stabileşte majorarea VRS-ului pentru perioada 1.01.2018-până la data emiterii buletinului de determinare prin expertiză a condiţiilor de muncă), - decizia nr. 59/6.06.2018 a P.C.A. Ploieşti (prin care se stabileşte majorarea VRS-ului începând cu data emiterii buletinului de determinare prin expertizare a condiţiilor de muncă - 19.04.2018 - în continuare).

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări, însă la data de24.09.2018 au depus practică judiciară apreciată ca relevantă, solicitând ca aceasta să fie avută în vedere la pronunţarea soluţiei în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unor noi decizii de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la data de 15.01.2021, recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a emis deciziile nr. 80/14.06.2018, nr. 57/6.06.2018 nr. 59/6.06.2018, prin care a stabilit majorarea VRS-ului şi calcularea drepturilor cuvenite reclamanţilor prin raportare la aceste noi valori, conform prevederilor legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în nume propriu dar şi în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, împotriva sentinţei nr. 2172 din data de 08 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2021.