Competence conflict: Statutory pension increase differences as labor/social security dispute rather than administrative litigation

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 27.10.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin reprezentanţii săi legali Ministerul de Finanţe şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj, obligarea Statului român să respecte dispoziţiile Legii nr. 127 din 8 iulie 2019, publicată în M.O. nr. 563 din 9 iulie 2019, lege care stabileşte cuantumul pensiei la care are dreptul.

A susţinut reclamanta că beneficiază de pensie de stat conform Deciziei nr. 330058 din 30 iunie 2016 şi că prin Legea nr. 127/2019 din 8 iulie 2019 privind sistemul public de pensii, la art. 86, se prevăd valorile punctului de pensie.

Conform acestei legi, la data de 1 sept 2020, Guvernul României trebuia să îi majoreze punctul de pensie la valoarea de 1775 RON, însă, încălcând legea, guvernul a stabilit punctul de pensie la valoarea de 1442 RON. În acest fel a considerat că a fost prejudiciată, pensia primită în septembrie fiind în cuantum de 1094 RON, în loc de 1344 RON.

În continuare, a arătat că prejudiciul adus prin încălcarea Legii 127/8 iulie 2019, este de 250 RON/lună începând cu 1 sept 2020 până când Guvernul va respecta Legea 127/8 iulie 2019.

Mai mult, a susţinut că Legea nr. 5/2020 din 6 ianuarie 2020, în vigoare, are prevăzută suma necesară plăţii punctului de pensie majorat la 1775 de la 1 sept 2020(aproximativ 6,4 miliarde RON) şi că procedura prin care Guvernul a deturnat banii de la pensii şi n-a mai plătit cei 1775 RON pe punctul de pensie este ilegală.

De asemenea, odată cu modificările aduse Legii nr. 127/2019, art. 42 (O.U.G. 135), la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările ulterioare, lit. b) s-a modificat, având următorul cuprins: la data de 1 septembrie 2020 - 1.442 RON; Această modificare este considerată de către reclamantă ilegală întrucât, în România o lege nu se poate modifica prin ordonanţă de urgenţă, ci printr-o altă lege de către parlament. Ori Guvernul, prin O.U.G. 135 modifică ilegal două legi: Legea 127 şi Legea bugetului de stat 5/2020.

Concluzionând, a considerat că Guvernul României încalcă prevederea din Legea în vigoare 127/2019 care stabileşte în plată punctul de pensie la valoarea de 1775 începând cu 1 sept 2020.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii 127/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prima instanţă învestită.

Prin sentinţa civilă nr. 474 din 16 februarie 2021 Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/20001 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public; (2)Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept (. . . . . . . . . .)".

A considerat că, în situaţia în care contestatoarea este nemulţumită de modul in care legiuitorul a stabilit procentul majorării valorii punctului de pensie începand cu data de 01.09.2020, are posibilitatea ca în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru a contesta ordonanţa de urgenţă despre care se face vorbire.

Au fost evocate dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, potrivit cărora: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde RON, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel."

Conchizând, instanţa a reţinut că reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, prin reprezentanţii săi legali Ministerul de Finanţe şi Casa de Pensii Dolj, solicitând instanţei să oblige Statul român să respecte dispoziţiile Legii nr. 127 din 8 iulie 2019, apreciind că litigiul este de competenţa secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Craiova.

2.2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 04 martie 2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 91 din data de 26 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competentei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Craiova a reţinut că, din coroborarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 2 lit. c) şi lit. f), art. 18 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în acord cu cele statuate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în Decizia nr. 22 din data de 24 iunie 2019, în sensul că "data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct şi aprioric nici de comunicarea actului administrativ nelegal şi nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de anulare a acestuia", repararea pagubei în condiţiile legii contenciosului administrativ este posibilă doar ca urmare a anulării unui act administrativ tipic, instanţele de contencios administrativ fiind competente să judece doar litigiile în care una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul are la bază un act administrativ tipic sau asimilat.

Conchizând, Curtea de Apel Craiova a apreciat că nu toate litigiile care implică o autoritate publică sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, ci doar litigiile care privesc acte administrative tipice sau asimilate.

În speţă, s-a reţinut că reclamanta a învestit instanţa de conflicte de muncă şi asigurări sociale cu o acţiune având ca obiect acordarea de drepturi băneşti reţinute nelegal, urmare a nerespectării Legii nr. 127/2019 şi că, pentru a învesti instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere în despăgubiri în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, reclamanta trebuie să probeze că s-a adresat iniţial instanţei de contencios administrativ cu o cerere în anularea actului administrativ considerat vătămător, care să fi fost admisă, aspect ce nu se verifică în cauză.

Totodată, s-a reţinut că raportul juridic care a condus la sesizarea instanţei nu este unul de drept public, întrucât obiectul acţiunii îl constituie plata unor diferenţe de drepturi băneşti derivate din pensie, reclamate ca fiind cuvenite prin aplicarea unor dispoziţii legale din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

În fine, au fost evocate dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 266 şi urm. din Codul Muncii, în virtutea cărora tribunalul are plenitudine de competenţă în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, precum şi prevederile art. 141 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, care menţionează că tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:(…) f) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în baza art. 135 din C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că prin acţiunea înregistrată la data de 27.10.2020 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, prin reprezentanţii săi legali Ministerul de Finanţe şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj, obligarea Statului român să respecte dispoziţiile Legii nr. 127 din 8 iulie 2019, publicată în M.Of. nr. 563 din 9 iulie 2019, lege care stabileşte cuantumul pensiei la care are dreptul.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei materiale, în raport de obiectul acţiunii.

Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., art. 266 şi urm. din Codul Muncii şi art. 141 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, care reglementează competenţa de soluţionare a cererilor în materia litigiilor de muncă şi asigurărilor sociale, în considerarea obiectului cererii introductive de instanţă, prin care reclamanta a solicitat acordarea de drepturi băneşti în temeiul Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

În speţă, reclamanta nu a înţeles să conteste un act administrativ emis de către o autoritate publică, considerându-se vătămată în drepturile sau interesele sale legitime, ci, a învestit instanţa de conflicte de muncă şi asigurări sociale cu o acţiune având ca obiect acordarea de drepturi băneşti reţinute nelegal, urmare a nerespectării Legii nr. 127/2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă: "1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe". Totodată, art. 141 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: (….) f) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.

Înalta Curte reţine că raportul juridic dedus judecăţii nu este unul de drept public, întrucât obiectul acţiunii îl constituie plata unor diferenţe de drepturi băneşti derivate din pensie, reclamate ca fiind cuvenite prin aplicarea greşită a Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

Prin urmare, întrucât, în speţă, nu se contestă vreun act administrativ sau refuz emis de o autoritate centrală care să atragă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, ci, se invocă nerespectarea pretinsului drept al reclamantei de a i se majora punctul de pensie începând cu data de 01.09.2020, prezentul litigiu se circumscrie materiei asigurărilor sociale, competenţa de soluţionare a cauzei revenind Tribunalului Dolj, instanţa iniţial sesizată de reclamantă.

III. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.

Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Casa judeţeană de Pensii Dolj şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.