Administrative appeal against traffic fine assigned to plaintiff's registered office court, resolving jurisdictional conflict in favor of Năsăud Court

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. dosar x/2020, la data de 5 iunie 2020, precizată la 6 iunie 2020, petenta A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x din data de 19.05.2020.

În motivarea plângerii petenta a susţinut că a fost sancţionată cu amendă contravenţională în valoare de 10.000 RON, conform H.G. nr. 1373/2008, cu modificările şi completările ulterioare, art. 8, alin. (1), lit. a), pe motiv că nu deţinea tichet de cantar pentru tocătura transportată cu autoutilitara N3, cu nr. de înmatriculare x, şi semiremorca 04, cu nr. de înmatriculare x.

A afirmat petenta că agentul constatator a reţinut în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie contestat, nerespectarea dispoziţiilor legale privind obligaţia utilizatorului de a transporta mărfuri divizibile pe reţeaua de drumuri din Romania, fără tichet de cântar eliberat de furnizorul de mărfuri divizibile, aspect contestat de către petentă, care susţine că furnizorul nu transportă bunuri divizibile, ci material lemnos (tocătură), considerat bun indivizibil potrivit art. 4, alin. (4), H.G. nr. 470/2014, şi că nu s-a săvârşit fapta menţionată în procesul-verbal.

În ceea ce priveşte cântărirea bunurilor transportate, a afirmat că aceasta se efectuează la destinatar, aşa cum rezultă din nota de intrare-recepţie, în care se menţionează explicit cantitatea exprimată în tone a bunurilor transportate şi din avizul de însoţire a mărfii.

Petenta a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenţie faţă de lipsa menţiunilor obligatorii prevăzute de art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, respectiv faptul că a fost întocmit procesul-verbal în lipsa contravenientului, nedându-i acestuia posibilitatea de a face obiecţiuni, conducătorul auto nu a avut posibilitatea de a face obiecţiuni, fiind lăsat sa plece, iar în speţă nu s-a pus problema unei fapte contravenţionale, conducătorul auto fiind lăsat să plece fără nici o sancţiune, fără a face vreo obiecţie, procesul-verbal fiindu-i trimis prin poştă.

Totodată, a invocat nulitatea procesului-verbal în privinţa lipsei martorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 19, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenţie semnându-se pe fiecare pagină de către agentul constatator şi de către contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator face menţiuni despre această împrejurare, care trebuie confirmată de către un martor, iar procesul-verbal va cuprinde datele de identitate a martorului şi semnătura lui.

S-a mai susţinut că procesul-verbal a fost întocmit cu rea credinţă, având în vedere ora indicată în cuprinsul acestuia, şi anume 16:14, iar agentul constatator nu a putut găsi un martor la o oră de vârf.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a sancţiunii aplicate de agentul constatator, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, criteriile care trebuie avute în vedere de către organul constatator cu ocazia aplicării sancţiunii, respectiv sancţiunea se aplică la limita stabilită de actul normativ şi trebuie să fie proporţional cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta.

Conchizând, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie, iar, în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale dispuse cu sancţiunea avertisment,.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 C. civ., rap. la art. 31 şi urm. din O.G. nr. 2/2001.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prima instanţă învestită.

Prin sentinţa civilă nr. 1863 din 20 noiembrie 2020 Judecătoria Năsăud a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Reghin.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Năsăud a reţinut că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenţie nr. x încheiat la data de 19.05.2020, este prevăzută şi sancţionată de art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1373/2008, fiind săvârşită în localitatea Reghin.

S-a constatat astfel incidenţa dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, norme de ordine publică ce reglementează competenţa teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

2.2. A doua instanţă învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 25 ianuarie 2021 pe rolul Judecătoriei Reghin, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 164 din data de 1 martie 2021, Judecătoria Reghin a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a dispus declinarea competentei de soluţionare a plângerii formulate de petenta A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Reghin a reţinut, analizând procesul-verbal contestat, că presupusa faptă contravenţională reţinută în sarcina petentei, astfel cum este prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1373/2008, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1373/2008, a fost săvârşită la sediul petentei.

A apreciat instanţa că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei, constând în nerespectarea obligaţiei de a emite tichet de cântar, nu se putea săvârşi în trafic, în locul unde a fost oprit conducătorul vehiculului, ci, în locul unde trebuia îndeplinită obligaţia de către societate, respectiv la sediul acesteia, având în vedere că fapta imputată petentei este una omisivă instantanee, consumându-se la momentul plecării vehiculului din punctul de plecare.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în baza art. 135 din C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia suspendându-se, din oficiu, orice altă procedură până la pronunţarea regulatorului de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că prin plângerea înregistrată la data de 5 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr. dosar x/2020, petenta A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x încheiat la data de 19.05.2020 de către intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenţie contestat fiind săvârşită pe str. x din localitatea Reghin, judeţul Mureş, locul unde a fost oprit conducătorul autoutilitarei ce transporta materialul lemnos. Localitatea Reghin se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Reghin.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei teritoriale, în raport de locul săvârşirii contravenţiei.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

A stabili locul săvârşirii contravenţiei ca element de determinare a competenţei teritoriale înseamnă a statua asupra conţinutului contravenţiei cu consecinţa identificării locului săvârşirii ei.

Contravenţia, în raport cu care a fost aplicată amenda contravenţională, este cea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1373/2008 şi constă în neîndeplinirea obligaţiei de a "emite tichet de cântar pentru fiecare vehicul utilizat pentru distribuţia rutieră a bunurilor divizibile, care pleacă din punctele proprii de încărcare".

În procesul-verbal ce face obiectul acţiunii, s-a constatat că, "în data de 19.05.2020, ora 15:48, pe str. x, în localitatea Reghin, judeţul Mureş, a fost oprit şi verificat în trafic ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare x şi semiremorca cu numărul de ănmatriculare x, utilizat de către B. S.R.L.. La controlul conducătorului auto, acesta nu a putut prezenta tichetul de cântar emis pentru fiecare vehicul utilizat pentru distribuţia rutieră a bunurilor divizibile, care pleacă din punctele proprii de încărcare; astfel: autoutilitara N3 cu nr. de înmatriculare x (MTMA 18000 kg)cu semiremorca O4 cu nr. de înmatriculare x (MTMA 35000 kg) este încărcat cu tocătură răşinoasă provenită din lemn de foc cantitate 90,00 MST conform Aviz Seria x nr. x/19.05.2020 emis de A. SRL".

În raport cu dispoziţiile legale precitate, Înalta Curte reţine că, fiind o contravenţie care se săvârşeşte prin inacţiune - neîndeplinirea obligaţiei legale de a emite tichet de cântar în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1373/2008, această obligaţie revine furnizorilor ale căror bunuri sunt distribuite folosind reţeaua de drumuri publice din România, aceasta nu putea fi săvârşită decât la sediul societăţii petente.

Astfel, rezultă cu puterea evidenţei că fapta imputată petentei, constând într-o omisiune a îndeplinirii obligaţiei prevăzute de lege, nu putea fi săvârşită de societate în locul unde conducătorul auto a fost oprit în trafic, ci, în locul de unde trebuia emis tichetul de cântar, în speţă, de la sediul unităţii, locul săvârşirii faptei fiind şi locul unde trebuia îndeplinită obligaţia.

Cum, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei este în judeţul Bistriţa-Năsăud, la sediul reclamantei S.C. A. S.R.L., care nu şi-a respectat obligaţiile legale ce-i reveneau în calitate de furnizor ale căror bunuri sunt distribuite folosind reţeaua de drumuri publice din România, Înalta Curte constată că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Judecătoria Năsăud, instanţa iniţial sesizată de către petentă.

III. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.

Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. şi pe intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.