Waiver of civil claim at appellate stage requiring annulment of prior judgment under principle of disposability

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 5.08.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a înţeles să conteste Raportul de evaluare nr. x/17.07.2020 emis de Agenţia Naţională de Integritate, solicitând instanţei să dispună anularea acestuia ca fiind nelegal şi netemeinic, să constate că nu există starea de incompatibilitate reţinută de către pârâtă şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 331 din data de 16 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/17.07.2020 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate iar în rejudecare să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării Raportului de evaluare contestat, nr. x/17.07.2020, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 18 februarie 2021 recurentul-reclamant a depus la dosar, atât prin mail, cât şi prin serviciul poştal, cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe prevederile art. 406 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate.

Cu privire la cererea de renunţare la judecată formulată de recurentul-reclamant, intimata-pârâtă şi-a exprimat punctul de vedere prin notele scrise transmise la dosar la data de 18.05.2021, în sensul solicitării de a se lua act de cererea de renunţare la judecată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând cu prioritate cererea de renunţare la judecata cauzei formulată de recurentul-reclamant A., apreciază că aceasta este întemeiată şi urmează a lua act de renunţarea la judecată, având în vedere următoarele:

1. Instanţa de control judiciar reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei,conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) şi alin. (6) ale aceluiaşi articol, "Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În speţă, recurentul-reclamant a formulat cererea de renunţare la judecata cauzei la data de 18 februarie 2021. Această cerere a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 15 martie 2021, iar aceasta şi-a exprimat poziţia în sensul că nu se opune cu privire la cererea de renunţare, solicitând instanţei să ia act de renunţare potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ.

În atare situaţie procedurală, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă un act de dispoziţie al reclamantului, care nu poate fi supus intervenţiei instanţei decât în raport cu principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

2. În raport de considerentele arătate, Înalta Curte constată că solicitarea părţii de renunţare la judecată respectă condiţiile de promovare a unei astfel de cereri, astfel cum statuează dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., şi, luând act de poziţia intimatei-pârâte, care nu se opune, apreciază cererea de renunţare la judecată ca fiind întemeiată, urmând să ia act de aceasta şi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea reclamantului A. la judecarea acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Anulează sentinţa civilă nr. 331 din 16 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.