Competence for challenging doctoral diplomas: Military higher education institutions assimilated to local public authorities

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.07.2020 sub nr. x/2020, reclamantul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII - ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII MIHAI VITEAZUL - UM 0418 BUCUREŞTI prin DIRECŢIA JURIDICĂ UM 0198 BUCUREŞTI în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută a actului juridic reprezentat de diploma de doctor seria x nr. x din data de 07.12.2012, eliberată de Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1231 din data de 215 noiembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul este o autoritate publică asimilată autorităţilor publice locale, ce se află în subordinea Serviciului Român de Informaţii, fără a se identifica însă cu acesta, pentru ca rangul acestuia, de autoritate publică centrală, să fie relevant şi pentru Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul.

Astfel, raportat la rangul Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul, emitentă a diplomei de doctor atacate în anulare, de autoritate publică locală şi la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 16.12.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1576 din 10 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamant şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, incidenţa în cauză a H.G. nr. 206/1995, astfel cum a fost modificată şi completată prin H.G. nr. 445/2015, act normativ care, la art. 1 alin. (1) prevede că "Institutul Naţional de Informaţii se reorganizează în Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", instituţie militară de învăţământ superior, cu sediul în municipiul Bucureşti, aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii.".

A apreciat astfel Tribunalul Bucureşti că entitatea în discuţie reprezintă o structură aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii, însa conform art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 206/1995, a constatat ca această instituie de învăţământ nu şcolarizează la nivel de masa, indiferent de locul de provenienţa a cursanţilor, ci oferă exclusiv serviciu de specializare a unor cursanţi ai instituţiilor de stat specializate - in domeniul securităţii si a apărării naţionale. Astfel cursanţii care urmează studiile ANIMV sunt cadre specializate pentru un organ central, respectiv SRI.

Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că Diploma seria x nr. x emisa la data de 7.12.2012 este un act administrativ tipic, autonom, emis de o autoritate publica centrala.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la rangul Academiei Naţionale de Informaţii " Mihai Viteazul"- autoritate publică emitentă a diplomei de doctor atacată cu acţiunea în anulare ce face obiectul de fond al litigiului.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Diplomei de Doctor seria x nr. x emisă de Academia Naţională de Informaţii " Mihai Viteazul", solicitându-se deopotrivă repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, constată că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul litigios şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ ce nu vizează taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale sau accesorii ale acestora, respectiv anularea Diplomei de Doctor seria x nr. x emisă de Academia Naţională de Informaţii " Mihai Viteazul", competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

În cauza dedusă judecăţii chestiunea care se cere a fi lămurită este aceea dacă Academia Naţională de Informaţii " Mihai Viteazul", este sau nu o autoritate publică centrală, în funcţie de care se determină competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în soluţionarea acţiunii introductive.

Înalta Curte reţine că, prin autoritate centrală, se înţelege acea entitate care este poziţionată la vârful ierarhiei sistemului autorităţilor publice sau a unui subsistem al sistemului autorităţilor publice (cum este cazul ministerelor, al autorităţilor publice centrale de specialitate) şi care este învestită cu competenţe de coordonare şi conducere a celorlalte autorităţi din sistem/subsistem.

Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" - UM 0418 Bucureşti, chiar dacă face parte din Serviciul Român de Informaţii, are personalitate juridică, fiind o instituţie de învăţămând superior militar, din cadrul sistemului naţional de învăţământ superior, iar diploma a cărei anulare se solicită este emisă în exercitarea atribuţiilor conferite acestei instituţii de învăţământ de Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 206/1995, modificată şi completată:

(1) Institutul Naţional de Informaţii se reorganizează în Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", instituţie militară de învăţământ superior, cu sediul în municipiul Bucureşti, aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii.

(2) Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" asigură formarea, specializarea şi perfecţionarea cadrelor militare de informaţii, în activitate şi în rezervă, pentru nevoile Serviciului Român de Informaţii şi pentru alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale.

(…)

(5) Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" organizează, potrivit legii, studii universitare de licenţă, studii universitare de masterat, studii universitare de doctorat şi cursuri postuniversitare de perfecţionare pentru personalul prevăzut la alin. (2). De asemenea, Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" organizează, cu taxa de şcolarizare, studii universitare de masterat şi alte programe pentru angajaţii autorităţilor şi instituţiilor publice, ai organizaţiilor nonguvernamentale şi ai altor persoane juridice de drept public sau privat române, precum şi pentru persoanele fizice cu cetăţenie română şi cu domiciliul în România.

Înalta Curtea apreciază astfel că, în emiterea actului ce face obiectul prezentei judecăţi, Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", a acţionat în calitatea sa de unitate descentralizată de învăţământ, care este parte a sistemului naţional de învăţământ, dar nu este o instituţie publică centrală ale cărei acte administrative, tipice sau asimilate, să poată fi contestate, în primă instanţă la curtea de apel. Acest statut nu poate fi dobândit nici prin asociere cu Serviciul Român de Informaţii, în coordonarea căruia se află şi nici prin asimilare cu alte structuri ale acestuia, cât timp actul administrativ a cărui anulare se solicită a fost emis în calitate de unitate de învăţământ superior.

Astfel, constată Înalta Curte că, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că, deşi Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" se află în subordinea Serviciului Român de Informaţii nu se poate identifica, totuşi, cu însuşi Serviciul Român de Informaţii, fiind irelevant rangul acestuia de autoritate publică centrală.

Faptul că această instituţie - Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul"- nu şcolarizează la nivel de masă, ci oferă exclusiv serviciu de specializare a unor cursanţi ai instituţiilor de stat specializate, în domeniul securităţii şi a apărării naţionale, iar cursanţii care urmează cursurile sale sunt cadre specializate pentru un organ central, respectiv S.R.L., nu -i atribuie rangul de autoritate publică centrală, fiind ca orice altă universitate, o instituţie de învăţământ superior, în lipsa unui act normativ care să califice expres entitatea în discuţie ca organ al autorităţii publice centrale, neprezentând importanţă din perspectiva determinării rangului autorităţii publice, personalitatea juridică a Serviciului Român de Informaţii, în subordinea căreia funcţionează Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul".

Faţă de aceste considerente, reţinând că Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul este o autoritate publică asimilată unei autorităţi locale, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, constată că, în prezenta cauză, competenţa materială de soluţionare revine tribunalului, în speţă Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

La pronunţarea soluţiei de admitere a excepţiei necompetenţei materiale, Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu pentru unificarea practicii, adoptată la 20.02.2012, în şedinţa plenului judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce a statuat în sensul că aparţine tribunalului, ca instanţă de fond, competenţa de soluţionare a litigiilor privind actele administrative aparţinând univeristăţilor, aceste instituţii de învăţământ superior fiind asimilate autorităţilor publice locale.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul Serviciul Român de Informaţii - Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul - UM 0418 Bucureşti prin Direcţia Juridică UM 0198 Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul A. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.