Negative conflict of jurisdiction in public information access dispute resolved in favor of the tribunal at the claimant's domicile.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2020 la data de 09.04.2020 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, reprezentat prin Director B., formulează plângere administrativă pentru refuz acces informaţii.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 948/CA/2020 din data de 08 decembrie 2020 Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Serviciul Român de Informaţii, reprezentat prin Director B. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi rangul autorităţii pârâte chemate în proces - Serviciul Român de Informaţii - de autoritate publică centrală.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 21.01.2021 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. x din 24 februarie 202a, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind privind liberul acces la informaţiile de interes public, această lege având un caracter special în raport cu legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, competent raportat la domiciliul reclamantului, ce are dreptul, conform legii speciale, de a opta între "tribunalul în a cărei rază teritorială domiciliază" reclamantul sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice".

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la cadrul normativ aplicabil în prezenta cauză - Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ori Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public nr. 544/2001.

Analizând petitul cererii de chemare în judecată, constată Înalta Curte că, în mod corect Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că obiectul cererii dedusă judecăţii îl constituie sancţionarea refuzului pârâtului Serviciul Român de Informaţii, considerat nejustificat, de a-i furniza reclamantului informaţiile solicitate de acesta şi apreciate ca fiind de interes public.

Chiar la rubrica " sediul materiei", menţionată în partea introductivă a cererii de chemare în judecată, reclamantul a menţionat Legea nr. 544/2001, alături de Legea nr. 554/2004 şi de alte acte normative pe care le apreciază ca fiind incidente în prezenta cauză.

Legea nr. 544/2001, care reglementează procedura de comunicare a informaţiilor de interes public, precum şi procedura de urmat în situaţia încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul respectivului act normativ, este o lege care are un caracter special, în raport cu legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Astfel cum şi Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, ce prevăd expres că "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice".

Aceste norme de competenţă derogă de la normele generale de competenţă şi stabilesc competenţa materială în favoarea tribunalului, competenţa teritorială fiind alternativă, legiuitorul lăsând la latitudinea reclamantului să aleagă între tribunalul de la domiciliul său ori de la sediul autorităţii pârâte.

Pri urmare, Legea nr. 544/2011, fiind lege specială în raport de Legea nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului, secţia de contencios administrativ, reclamantul având posibilitatea de a alege instanţa competentă teritorial, Legea specială nr. 544/2001 prevăzând o competenţă alternativă între tribunalul în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, respectiv tribunalul în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii pârâte - Serviciul Român de Informaţii.

Cum legiuitorul a lăsat la latitudinea reclamantului alegerea instanţei competente, această parte având drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial, iar acesta a înţeles să se adreseze tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază, optând pentru Tribunalul Hunedoara, în cauză competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe, conform art. 22 din Legea nr. 544/2001, raportat la art. 116 C. proc. civ. ce prevăd că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Pe cale de consecinţă, rezultă că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun invocate de Tribunalul Hunedoara, în declinare, ci dispoziţiile speciale privind competenţa alternativă reglementate în Legea nr. 544/2001. Faţă de această din urmă lege, Înalta Curte constată că Tribunalul Hunedoara este competent să soluţioneze cauza, având în vedere alegerea reclamantului efectuată prin cererea de chemare în judecată.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii prin Direcţia Juridică - Unitatea Militară 0198 Bucureşti în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.