Appeal against integrity agency's incompatibility evaluation report for public official: appeal dismissed, lower court decision upheld

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/06.11.2017 cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2046 pronunţată în data de 27.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE.

Împotriva sentinţei civile nr. 2046 din data de 27.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de reclamant a formulat întâmpinare intimata -pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, ca nefondat, urmând a se constata că soluţia de respingere a acţiunii promovată de reclamant, este temeinică şi legală.

Împotriva întâmpinării, recurentul -reclamant a formulat Răspuns la aceasta, solicitând respingerea apărărilor şi, pe cale de consecinţă, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, respectiv anularea Raportului de evaluare înregistrat sub nr. x din 06 noiembrie 2017 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată recurentul -reclamant A. a depus în scris cerere de suspendare a judecăţii prezentului litigiu până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cauză cu privire la dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 156/2018). Cererea de suspendare a fost întemeiată de recurentul - reclamant pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

În prealabil, Înalta Curte va analiza cererea de suspendare a judecăţii litigiului până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocată cu privire la dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 156/2018), cerere formulată de recurentul -reclamant A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Examinând cererea, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., soluţionarea prezentei cauze nefiind împiedicată de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 156/2018).

Instanţa de control judiciar apreciază că aceasta a fost şi intenţia legiuitorului prin introducerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., corelat cu modificarea dispoziţiilor Legii 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, lege care anterior prevedea la alin. (5) al articolului 29 că "(5) Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.".

Nefiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cererea de suspendare formulată de recurentul -reclamant A. urmează a fi respinsă, ca nefondată.

În continuare, analizând criticile de nelegalitate formulate de recurentul -reclamant cu privire la sentinţa ce face obiectul prezentei judecăţi, Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul recursului recurentul-reclamant invocă motive de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 şi pct. 5 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente şi a principiilor legale în aplicarea legalităţii Raportului de evaluare din 6. XI.2017 prin care intimata . . . . . . . . . . starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant, în sensul încălcării dispoziţiilor art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

În cadrul acestui motiv de recurs recurentul-reclamant invocă mai multe aspecte de nelegalitate privind sentinţa atacată prin care s-a respins acţiunea şi s-a menţinut ca legal emis raportul de evaluare.

Primul aspect de nelegalitate priveşte încălcarea de către prima instanţă a principiului specialia generalibus derogant.

Aceasta în condiţiile în care prima instanţă a apreciat greşit în sensul că dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 161/2003 au caracter de normă generală în raport de dispoziţiile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 care au caracter de normă specială aplicabilă cu prioritate.

Al doilea aspect priveşte încălcarea normelor de tehnică legislativă şi a intenţiei legiuitorului prevăzut de art. 15 alin. 2 din legea nr. 24/2000.

Aceasta raportat la faptul că indiferent de categoria funcţiei publice (de execuţie sau de conducere) sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 161/2003, fiind incidente şi dispoziţiile Deciziei 102/28.02.2013 a Curţii Constituţionale.

Al treilea aspect de nelegalitate priveşte inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

Aceasta deoarece în perioada 1.04.2016 - 30.06.2016 raporturile de serviciu ale recurentului-reclamant au fost suspendate.

Ultimul aspect de nelegalitate priveşte caracterul extrem de restrictiv al normei generale art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 analizat prin raportare la normele aplicabile în Uniunea Europeană.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către instanţa de fond a unor norme de procedură.

În acest sens se invocă stabilirea greşită a situaţiei de fapt rezultată din actele care au stat la baza emiterii raportului de evaluare contestat şi încălcarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. având ca obiect considerentele contradictorii ale primei instanţe.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii şi anulării ca nelegal a raportului de evaluare.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Iar la dosar recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs invocate de recurent.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză hotărârea recurată nefiind pronunţată cu încălcarea normelor de procedură de natură a atrage sancţiunea nulităţii.

Aspectele invocate în cadrul acestui motiv de casare nu reprezintă încălcări ale normelor de procedură.

Stabilirea situaţiei de fapt şi motivarea în fapt şi în drept a sentinţei nu pot fi încadrate în dispoziţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Curtea verificând hotărârea recurată în raport de dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. ca instanţă de control apreciază că în cauză motivarea în fapt şi în drept a soluţiei dispuse face posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentinţa atacată prin care a fost menţinut ca legal raportul de evaluare prin care se constatase că recurentul-reclamant a încălcat dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 32 din Legea nr. 176/2010 fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

În cauză Curtea nu va reţine aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui motiv de recurs.

Primul aspect de nelegalitate care priveşte încălcarea principiului specialia generalibus derogant nu este fondat.

În opinia recurentului caracterul de normă specială care se aplică cu prioritate situaţiei de incompatibilitate vizată prin raportul de evaluare, îl reprezintă dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 97 din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcţionarut public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate publică.

(2) Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă:

a) pe durata campaniei electorate, până în ziua ulterioară alegerilor, daca nu este ales;

b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care functionarul public a fost ales sau numit."

Curtea constată că în mod legal prima instanţă a apreciat în sensul că dispoziţiilor art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 au caracter de normă specială care este aplicabilă situaţiei reclamantului dat fiind calitatea sa de funcţionar public cu funcţie de conducere calitate necontestată şi probată cu actele care au stat la baza emiterii raportului de evaluare.

Astfel. în urma procedurii de evaluare; s-a reţinut faptul că recurentul a deţinut funcţie publică de conducere - inspector şef adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ilfov în perioada 01.012016 - 30.06.2016 a avut raporturile de serviciu suspendate urmare aprobării cererii sale de suspendare a raportului de serviciu . . . . . . . . . .pentru concediu fără plată pentru interese personale.

Începând cu date de 01.04.2016-30.06.2016 până cei târziu la data de 01.07.2016. în temeiul prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999.

În perioada suspendării "pentru interese personale" a raporturilor de serviciu, a participat la campania electorală pentru alegerile locale 2016 (a candidat pentru funcţia de primar al com. Baloleşti nefiind ales).

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici "Înaţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai dupa încetarea, în condiţiile legii a raporturilor de serviciu".

Contrar celor susţinute de către recurent. îi sunt aplicabile prevederile art. 34 alin (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici întrucât acesta deţinea funcţia publică de conducere şi anume funcţia de inspector şef\adjunct în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Ilfov,

Conform prevederilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, un funcţionar public cu funcţie de conducere, poate candida pentru o funcţie de demnitate publică, numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.

Legat de acest prim aspect de nelegalitate, Curtea nu va reţine ca fondată apărarea invocată în recurs în sensul că dispoziţiile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 nu sunt aplicabile pe motiv că în perioada 1.04.2016-30.06.2016 raporturile de serviciu ale reclamantului erau suspendate şi în consecinţă el nu exercită funcţia deţinută, invocându-se incidenţa dispoziţiilor art. 97 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 97 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 161/2000, prevederi ce reglementează suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public pe durata campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor.

Aceasta deoarece în cauză sunt incidente, dat fiind calitatea reclamantului care a deţinut calitatea de funcţionar public cu funcţie de conducere, dispoziţiile art. 34 alin. 3 din Legea nr. 188/199 prin care funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţia de demnitate publică numai după încetarea în condiţiile legii a raporturilor de serviciu.

Aspectele de nelegalitate care privesc încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 şi a legislaţiei europene, respectiv Statutul funcţionarilor Uniunii Europene nu sunt fondate.

În cauză dispoziţiile aplicabile şi care au fost interpretate corect de prima instanţă nu contravin intenţiei legiuitorului care a reglementat distinct situaţia funcţionarilor publici cu funcţie de conducere, care pot candida - cazul reclamantului care a participat la alegerile din anul 2016 pentru funcţia de primar al Comunei Baloteşti jud. Ilfov, numai după încetarea raporturilor de servici. Iar în cazul recurentului suspendarea la cerere a raportului de serviciu nu reprezintă o încetare a acestui fapt de natură a înlătura situaţia de incompatibilitate reţinută în raportul de evaluare.

Această reglementare naţională nu este de natură a fi discriminatorie cu prevederi ce reglementează la nivel comunitar statutul funcţionarului public.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 396-397 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, formulată de recurentul -reclamant A..

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2046 din 27 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.