Classification of an asset transfer agreement involving a public entity as a civil contract, excluding administrative court jurisdiction

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2014 la data de 17.04.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A. şi Municipiul Târgovişte, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 490.744,22 RON, echivalent a 110.054,55 euro la cursul de schimb al B.N.R. la data formulării cererii - 10.04.2014.

În şedinţa publică din data de 20.10.2014 reclamanta a depus cerere de majorare a cuantumului obiectului cererii introductive la 545.990,22 RON, iar la data de 05.05.2015 cerere de majorare la 566.883,65 RON, reprezentând cea mai mică valoare a pretenţiilor calculate de expertul desemnat în cauză.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1164 şi următoarele, art. 1650, art. 1672 pct. 2, art. 1719 pct. b, art. 1724 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 10 februarie 2020 Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâte; a admis cererea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L. (cesionar) în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A. şi Municipiul Târgovişte şi, în consecinţă, a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 490.744,22 RON, echivalentul a 110.054,55 euro, la cursul de schimb B.N.R., la data formulării cererii şi suma de 8.512,45 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa au declarat apel reclamanta S.C. C. S.R.L. şi recurs pârâţii S.C. B. S.A. şi Municipiul Târgovişte, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei a II-a civilă - Curtea de Apel Ploieşti.

2. Hotărârile instanţelor aflate în conflict de competenţă

2.1. Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II a civilă, deliberând asupra calificării căii de atac legale şi a competenţei funcţionale a secţiei Civile în soluţionarea cauzei, prin încheierea din 21 ianuarie 2021 a stabilit că în prezenta cauză calea legală de atac este recursul; a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa judecării cererilor de recurs formulate de reclamanta S.C. C. S.R.L. (cesionar al drepturilor litigioase cesionate de către cedenta S.C. A. SRL) şi de pârâţii Municipiul Târgovişte şi S.C. B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 80 din 10 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ - Curtea de Apel Ploieşti sub nr. x/2014*.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 8 alin. (2) ale Legii nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării, prevedeau în favoarea instanţei de contencios administrativ competenţa soluţionării litigiilor legate de executarea unui contract administrativ.

Astfel în raport de conţinutul Acordului ATA - 2013 încheiat de părţi şi de calitatea de autoritate publică a codebitorului Municipiul Târgovişte, ne aflăm în faţa unui contract administrativ asimilat actelor administrative aflat sub incidenţa Legii nr. 554/2004.

2.2. Prin decizia nr. 531 din data de 7 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două secţii şi s-a înaintat cauza spre soluţionare către ICCJ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că acordul de transfer active -ATA din 2013 este un contract civil încheiat intre profesionişti, iar nu un contract administrativ, iar împrejurarea că autoritatea publică Municipiul Târgovişte este codebitor al preţului stabilit în contract, nu transformă contractul în unul administrativ, având în vedere că transferul de active se realizează între două societăţi comerciale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe răspunderea contractuală, respectiv în baza acordului de transfer active - ATA - 2013, prin care reclamanta A., în calitate de proprietar al unor active constând în echipamente auxiliare sau accesorii, a convenit cu reprezentanţii celor 2 instituţii pârâte transferul acestor active la S.C. B. S.A., iar S.C. B. S.A. şi Municipiul Târgovişte urmând a fi codebitori ai preţului pentru acest transfer, cu plata preţului în rate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 1684 Noul C. civ., conform cărora s-a instituit în acord rezerva proprietăţii reclamantului - vânzător (art. 5 din Acord) faţă de cumpărătorul - pârât S.C. B. S.A..

Dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004 (forma în vigoare la momentul sesizării instanţei de judecata), prevedeau competenţa instanţei de contencios administrativ de a soluţiona litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, definit de art. 2 lit. c) din legea 554/2004, potrivit căruia: sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că se face o demarcaţie clară între contractele pe care autorităţile publice le încheie pentru punerea în valoare a bunurilor proprietare publică, pentru executarea unor lucrări de interes public pentru atriburirea unor astfel de lucrări şi celalte contrace pe care autorităţile publice le incheie pentru gestionarea proprietăţii private a unităţilor administrativ teritoriale, doar contractele din prima categorie fiind asimilate de lege cu actele administrative.

Cu privire la celelalte contracte, cum sunt cele de gestionare şi valorificare a unor bunuri şi care nu sunt afectate în mod direct interesului public, li s-au aplicat regulile specifice dreptului comun al proprietăţii private.

Totodată, o componentă specifică contractelor administrative, o reprezintă existenţa unui raport de drept administrativ, caracterizat prin principiul priorităţii interesului public, căruia i se subordonează principiul libertăţii contractuale, ceea ce face ca părţile contractuale să se situeze pe poziţii inegale.

In aceste repere, revenind la speţa dedusă judecăţii, Inalta Curte reţine că obiectul acordului nu se incadrează în ipotezele mai sus arătate, ci reprezintă un Acord de transfer active, respectiv transfer de proprietate al unor motoare termice, încheiat între societatea S.C. B. S.A., entitate desemnată de Consiliul Local al Municipiului Targvovişte şi A., pentru a evita executarea garanţiei şi curgerea de penalităţi, ca urmare a executării silite începute faţă de neplata debitelor scadente de către utilizatorul Termica S.A. Targovişte, izvorâte dintr-un contract de leasig financiar.

Astfel cum a reţinut şi secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Ploieşit, raportat la obiectul acestui contract şi imprejurarea că a fost încheiat între două societăţi comerciale, respectiv S.C. A. S.R.L. si S.C. B. S.A., văzând şi temiul juridic al contractului, Inalta Curte reţine că acordul de transfer active -ATA din 2013 este un contract civil încheiat intre profesionişti şi nu un contract de executare/prestare a unui serviciu public.

Imprejurarea că Municipiul Târgovite este codebitor al preţului în acest acord, nu transformă contractul în unul administrativ, intrucât nu este vorba despre un contract de atribuire sau de gestionare a actitivăţii de distribuire a energiei termice în muncipiul Târgovişte.

Deşi indirect orice activitate desfăşurată de o unitate administrativ teritorială ar putea fi afectată ideii de serviciu public, nu calitatea părţii este avută în vedere la calificarea unui contract ca fiind un contract administrativ, ci incidenţa principiului priorităţii interesului public, a cărui definiţie se regăseşte în art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. C. S.R.L. (cesionar al drepturilor litigioase cesionate de către cedenta S.C. A. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.A. şi Municipiul Târgovişte - prin primar, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.