Competence of labor vs. administrative courts for recalculation of judicial salary claims without challenging administrative acts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Tribunal’s specialized labor section, ruling in favor of the lower instance that initially declined jurisdiction; this decision establishes that the specialized labor court, not the administrative court, is competent to hear the dispute. The underlying litigation involves two judicial inspectors seeking the recalculation and reclassification of their monthly allowance and payment of resulting salary differences from 2017 to the present, which they argued should align with the maximum reference values for the justice occupational family. The High Court determined that the claim was not an administrative challenge to a typical or assimilated administrative act, rendering the special exclusive jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal in administrative matters inapplicable; instead, the Court classified the dispute as a common law labor action governed by the Labor Code and the specific legislation for judicial personnel, thereby establishing that matters concerning salary rights in the absence of a challenge to a specific administrative decision fall under the competence of labor courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 269 din Legea nr. 53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Competence of labor vs. administrative courts for recalculation of judicial salary claims without challenging administrative acts: The underlying litigation involves two judicial inspectors seeking the recalculation and reclassification of their monthly allowance and payment of resulting salary differences from 2017 to the present, which they argued should align with the maximum reference values for the justice occupational family. The High Court determined that the claim was not an administrative challenge to a typical or assimilated administrative act, rendering the special exclusive jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal in administrative matters inapplicable; instead, the Court classified the dispute as a common law labor action governed by the Labor Code and the specific legislation for judicial personnel, thereby establishing that matters concerning salary rights in the absence of a challenge to a specific administrative decision fall under the competence of labor courts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions cited in the dispositive section to establish the procedural basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent tribunal.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 mai 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 06.08.2020 sub nr. x/2020, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale începând cu data de 5 august 2017 - la zi şi pentru viitor, plata diferenţelor rezultate şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure în bugetul ordonatorilor principali de credite, conform perioadelor aferente, creditele necesare şi să vireze în cont sumele necesare efectuării plăţii sumelor cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat, în esenţă, că au exercitat, în perioada vizată de cerere, funcţia de inspector judiciar în cadrul Inspecţiei Judiciare, iar salariul de bază/indemnizaţia de încadrare trebuie stabilit/stabilită conform dispoziţiilor legale, la nivelul maxim aflat în plată în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie", astfel cum acesta a fost stabilit prin acte normative şi prin hotărâri judecătoreşti definitive, indiferent dacă acestea au fost sau nu puse în plată, respectiv prin raportarea la VRS cu cuantumul cel mai mare aflată în plată, care este de 605,225 RON, începând cu luna august 2016, conform prevederilor art. III din O.U.G nr. 20/2016.
În drept, reclamantele au invocat dispoziţiile din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi Legea nr. 62/2011.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5788 din data de 2.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa acestă soluţie tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 precum şi ale art. 7 ale aceluiaşi act normativ care prevăd o competenţă exclusivă in favoarea Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1310 din data de 10.12.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a - VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a dispus suspendare judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a constatat că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017 pentru formularea acţiunii în contencios administrativ reglementate de acest articol de lege, respectiv, nu există situaţia premisă pentru exercitarea acţiunii în discuţie, nefiind contestate, pe calea recursului graţios, actele administrative de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantelor, iar acţiunea formulată de acestea nu are ca obiect principal hotărârea organelor prevăzute la alin. (1) din articolul menţionat.
De asemenea, s-a reţinut că reclamantele nici nu şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, ci, printre altele, pe dispoziţiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicat, şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, care atrag competenţa instanţelor specializate în conflicte de muncă,
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale începând cu data de 5 august 2017 - la zi şi pentru viitor, plata diferenţelor rezultate şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure în bugetul ordonatorilor principali de credite, conform perioadelor aferente, creditele necesare şi să vireze în cont sumele necesare efectuării plăţii sumelor cuvenite.
Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, în raport de petitul acţiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraţilor, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.
Totodată, constată instanţa că litigiul de faţă nu are natura unuia de contencios administrativ, întrucât reclamantele nu contestă un act administrativ tipic şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine că obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acţiunea pentru recalcularea indemnizaţiei de încadrare, respectiv o acţiune de drept comun, raportul juridic generator al drepturilor şi obligaţiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii:
"Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, art. 269 din acelaşi act normativ prevăzând că "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii."
Dând eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Înalta Curte apreciază este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Bucureşti.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2021.