Unconstitutionality of salary allowance thresholds in Law 153/2017 violating equality and non-discrimination principles
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the appeal, quashed the appellate court's decision, and referred the case to the Constitutional Court, ruling that the procedural conditions for raising an unconstitutionality exception were met. The underlying dispute concerned a labor law action filed by union representatives on behalf of veterinary network employees against the Sanitary-Veterinary and Food Safety Directorate of Ilfov, challenging the reduction of salary allowances following the integration of a facility under the National Agency for Sanitary-Veterinary and Food Safety. The appellants invoked the unconstitutionality of Articles 38(3), (4), and (6) of Law No. 153/2017, arguing that the statutory threshold conditioning the payment of hazardous working condition allowances violated the constitutional principles of equality and non-discrimination under Article 16 of the Constitution. Relying on Article 29 of Law No. 47/1992, the Court determined that the legal conditions for seizing the Constitutional Court were cumulatively satisfied, as the contested provisions were directly linked to the outcome of the labor dispute, had not been previously declared unconstitutional, and the exception was properly raised by the parties, thereby overriding the lower court's finding of inadmissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 496 din C. proc. civ; Unconstitutionality of salary allowance thresholds in Law 153/2017 violating equality and non-discrimination principles: The underlying dispute concerned a labor law action filed by union representatives on behalf of veterinary network employees against the Sanitary-Veterinary and Food Safety Directorate of Ilfov, challenging the reduction of salary allowances following the integration of a facility under the National Agency for Sanitary-Veterinary and Food Safety. The appellants invoked the unconstitutionality of Articles 38(3), (4), and (6) of Law No. 153/2017, arguing that the statutory threshold conditioning the payment of hazardous working condition allowances violated the constitutional principles of equality and non-discrimination under Article 16 of the Constitution. Relying on Article 29 of Law No. 47/1992, the Court determined that the legal conditions for seizing the Constitutional Court were cumulatively satisfied, as the contested provisions were directly linked to the outcome of the labor dispute, had not been previously declared unconstitutional, and the exception was properly raised by the parties, thereby overriding the lower court's finding of inadmissibility.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the operative part to justify the admission of the appeal, the quashing of the lower court's decision, and the referral of the unconstitutionality exception to the Constitutional Court.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 mai 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin sentinţa civilă nr. 8558 din 19.12.2018, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., toţi prin Sindicatul din Reţeaua Veterinară a Judeţului Ilfov în contradictoriu cu intimata - pârâtă Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ilfov.
Împotriva hotărârii primei instanţe au formulat recurs reclamanţii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar reţinerea şi rejudecarea pe fond.
Prin cererea depusă la data de 11.11.2020, recurenţii-reclamanţi au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi 6 din Legea 153/2017 în interpretarea dată prin Decizia ICCJ nr. 27/26.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, în raport de art. 16 din Constituţie.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 03 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs reclamanţii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii şi, după rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În motivarea recursului, au arătat că instanţa de fond a pronunţat încheierea atacată cu încălcarea, respectiv greşita aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale menţionate fiind îndeplinite, respectiv: excepţia vizează neconstituţionalitatea unor dispoziţii din legi care au legătură directă cu soluţionarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia a fost invocată de Sindicatul din Reţeaua Veterinară a Judeţului Ilfov în nume propriu şi în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, toţi având calitatea de recurenţi în dosarul menţionat anterior, iar textele de lege ce fac obiectul excepţiei nu au fost declarate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte apreciază a fi fondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prima instanţă realizând o greşită aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 la speţa de faţă.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (…) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Sesizarea instanţei de contencios constituţional se dispune în condiţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- excepţia priveşte neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- legea, ordonanţa sau dispoziţia normativă are legătură cu soluţionarea cauzei;
- excepţia a fost ridicată de una din părţi, de instanţă din oficiu sau de procuror;
- dispoziţiile criticate ca neconstituţionale nu au fost deja declarate ca atare printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte apreciază că aceste condiţii sunt întrunite în cauză, prin raportare la motivele invocate de reclamanţi în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi la obiectul litigiului în cadrul căruia a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În esenţă, motivând excepţia de neconstituţionalitate, reclamanţii au susţinut că dispoziţiile art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 153/2017 interferează cu obiectul litigiului şi cu dreptul membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză de a încasa sporurile individuale pentru condiţii de muncă prevăzute în cap. II, lit. a), pct. II, subpct. 6.2 lit. a) din Anexa VIII a Legii nr. 153/2017. În raport de cele statuate prin Decizia ICCJ nr. 27/26.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, reclamanţii au invocat că art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 153/2017 vine în conflict cu principiile egalităţii în drepturi şi nediscriminării prevăzute de art. 16 din Constituţia României şi că, practic, textul de lege în discuţie generează efecte discriminatorii, condiţionând recunoaşterea şi plata sporurilor pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase către angajaţi din acelaşi sistem ocupaţional, supuşi unor riscuri profesionale identice, de atingerea unui prag valoric al salariului de bază.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat, în principal, anularea Art. I teza finala din deciziile individuale de salarizare emise la 12.06.2018 (în legătură cu menţiunile ce privesc drepturile salariale) şi obligarea pârâtei sa emită decizii de salarizare noi, prin care, începând cu 12.06.2018, să stabilească în favoarea membrilor de sindicat aceleaşi salarii si sporuri deţinute anterior preluării PIF Otopeni din subordinea ANSVSA; obligarea pârâtei să plătească membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză, începând cu data de 12.06.2018, diferenţa dintre drepturile salariale (inclusiv sporuri) deţinute anterior preluării PIF Otopeni din subordinea ANSVSA şi drepturile salariale acordate/plătite după preluare; în subsidiar, au solicitat obligarea paratei să emită decizii suplimentare de salarizare, prin care, în completarea deciziilor de salarizare emise la 12.06.2018, să stabilească dreptul la încasarea/acordarea începând cu 12.06.2018 a sporurilor individuale pentru condiţii de munca prevăzute in Cap II. Lit. A, pct. II, subpct. 6.2, lit. al) din Anexa VIII a Legii 153/2017 si in H.G. nr. 917/2017, în limita procentului stabilit prin Ordinul ANSVSA nr. 1047/27.06.2018 aplicabil la nivelul DSVSA Ilfov, precum şi obligarea pârâtei să plătească membrilor de sindicat, începând cu data de 12.06.2018, sporurile individuale pentru condiţii de munca stabilite conform celor menţionate în petitul anterior.
În consecinţă, dispoziţiile criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, fiind îndeplinită şi condiţia privitoare la nedeclararea neconstituţionalităţii acestui text de lege, printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Opinia Înaltei Curţi este aceea că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite recursul formulat de A. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, B. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, C. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, D. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov împotriva încheierii din 03 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Va casa încheierea recurată şi, rejudecând, va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Va sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi 6 din Legea nr. 153/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de A. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, B. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, C. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, D. prin Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov, Sindicatul din Reteaua Veterinara a Judetului Ilfov împotriva încheierii din 03 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi, rejudecând:
Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (3), (4) şi 6 din Legea nr. 153/2017.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 13 mai 2021.