Fiscal tax dispute: annulation appeal dismissed for lack of material error, upholding nullity of tax authority's appeal

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 1745/02 aprilie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2015 s-a constatat nulitatea recursului formulat de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timiş prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva sentinţei nr. 173 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A fost respins recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 173 din 31 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Motivele şi temeiul legal al contestaţiei în anulare

Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva deciziei nr. 1745/02 aprilie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2015, contestatoarele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş Severin şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş Severin au invocat incidenţa prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivare, au arătat că decizia este criticabilă întrucât dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, respectiv respingerea recursului ca nul, având în vedere că recursul a fost motivat şi a îndeplinit condiţiile de fond reglementate de lege în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia.

A arătat că instanţa de recurs nu a ţinut cont de motivele invocate, respingând recursul ca nul, deşi au fost aduse critici legale şi pertinente cu privire la sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

A susţinut intimata că este invocat pur formal motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. şi că nu se indică în concret în ce ar consta greşeala materială pretins săvârşită de instanţa de recurs, întreaga argumentaţie rezumându-se la o copiere parţială a apărărilor din dosarul de fond.

5. Alte aspecte

Prin încheierea din 27 octombrie 2020 pronunţată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1745/02.04.2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare formulate în cauză

Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente.

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Sub aspectul admisibilităţii căii de atac extraordinare declarate împotriva deciziei nr. 1745/02 aprilie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţine instanţa de control judiciar că motivul privind faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale este reglementat de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Regimul juridic al contestaţiei în anulare este acela al unei căi de atac extraordinare, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de normele procedurale ce o reglementează, iar motivele invocate de către contestatori sunt unele dintre acestea.

Prin urmare, este admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., pentru motivul privind faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale.

În privinţa verificării pe fond a acestor motive, Înalta Curte reţine că este nefondată contestaţia în anulare, pentru considerentele ce urmează:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestatoare vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

În speţă, se constată că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârşită de instanţă nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât constatarea recursului ca nul nu este rezultatul unei simple şi evidente erori materiale, ci a modului în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile 489 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, constatând că în cuprinsul motivelor contestaţiei în anulare sunt reiterate şi argumente expuse în faţa instanţelor de fond şi de recurs, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatoarele tind să obţină o reapreciere a probelor şi o rejudecare a recursului, ceea ce excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare .

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

II.2 Temeiul legal al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş Severin, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş Severin împotriva deciziei nr. 1745/02 aprilie 2020 în dosarul x/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş Severin, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş Severin împotriva deciziei nr. 1745/02 aprilie 2020 în dosarul x/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 mai 2021.