Board dismissal suspension granted; minister's standing affirmed, lower ruling quashed and remanded.

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.05.2020, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâţii Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării Ordinului nr. 1003 din 21.05.2020 emis de pârâtul Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare formulată împotriva acestui act administrativ, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 407 din 15.06.2020:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi a respins cererea, formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor;

- a respins cererea de suspendare ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii, care au solicitat casarea în parte a acesteia (doar în privinţa soluţiilor primei instanţe de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi de respingere pe fond a cererii introductive) şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii şi suspendarea executării Ordinului nr. 1003 din 21.05.2020 emis de pârâtul Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare formulată împotriva acestui act administrativ, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii menţionează că hotărârea judecătorească contestată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură care reglementează calitatea procesuală pasivă în litigiile de contencios administrativ, liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare.

În condiţiile în care prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, deşi acesta este emitentul actului administrativ ce face obiectul prezentei cauzei, sentinţa recurată a fost pronunţată cu nerespectarea:

- atât a normelor procesuale din materia contenciosului administrativ privind calitatea procesuală pasivă în cazul acţiunilor judiciare întreprinse împotriva unui act administrativ;

- cât şi a prevederilor legale care reglementează modalitatea de desfăşurare a activităţii organelor administraţiei publice centrale.

În stabilirea capacităţii de drept administrativ în emiterea ordinului aflat în discuţie, instanţa trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 5 alin. (1) lit. a) pct. 74 şi art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 90/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi art. 2 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) pct. 72 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ministerului Transporturilor.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii arată faptul că hotărârea judecătorească nu a fost motivată cu respectarea standardelor impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care prima instanţă:

- nu a indicat raţionamentul juridic în raport cu care a concluzionat că Ordinul nr. 1003/2020 este motivat;

- în mod nejustificat, nu a avut în vedere în niciun fel argumentele recurenţilor privind necomunicarea celor două înscrisuri interne indicate în cuprinsul Ordinului nr. 1003/2020, deşi aceste argumente, indiscutabil, erau esenţiale în vederea determinării dacă actul administrativ este sau nu motivat;

- nu a indicat raţionamentul juridic în raport de care a concluzionat că analiza restului indiciilor de nelegalitate dezvoltate prin acţiunea introductivă implica analiza pe fond a acţiunii, incompatibilă cu analiza de prima facie care se realizează în cadrul unui litigiu de suspendare a executării unui act administrativ;

- a expus argumente contradictorii când a analizat îndeplinirea condiţiei pagubei iminente şi nu a avut în vedere susţinerile părţilor cu privire la previzibila perturbare gravă a activităţii AACR ca urmare a emiterii ordinului contestat.

3.3. În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii susţin faptul că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte prima condiţie impusă de textul legal anterior nominalizat, recurenţii susţin că au arătat şi au dovedit existenţa unor indicii temeinice şi evidente în sensul că Ordinul nr. 1003/2020 a fost emis cu ignorarea unor prevederi legale, precum şi cu încălcarea unor condiţii formale de valabilitate şi a unor drepturi fundamentale ale acestora.

În concret, recurenţii fac referire la:

- nemotivarea actului administrativ;

- inexistenţa vreunui motiv care să justifice, din punct de vedere al guvernanţei corporatiste, măsura revocării din calitatea de membrii ai Consiliului de administraţie al AACR;

- încălcarea dreptului la apărare.

În legătură cu cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurenţii arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că paguba iminentă presupune "în mod obligatoriu producerea unui prejudiciu, prin diminuarea patrimoniului în mod nelegal."

În primul rând, interpretarea realizată de instanţă vine în flagrantă contradicţie cu însăşi raţiunea pentru care legiuitorul român a consacrat mijlocul procesual al obţinerii suspendării executării unui act administrativ asupra căruia planează o bănuială serioasă de nelegalitate, respectiv cea de a preveni producerea unei pagube, aceasta reprezentând, de altfel, şi motivul pentru care în corpul legii au fost folosite sintagmele "prejudiciul material viitor şi previzibil" ori "perturbarea previzibilă gravă a activităţii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public."

În al doilea rând, această interpretare limitează, în mod nelegal, domeniul de aplicare al acestei cerinţe exclusiv doar la prima teză a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ, cu ignorarea astfel a faptului că, potrivit legii, cerinţa "existenţei unei pagube iminente" este îndeplinită şi în cazul în care executarea actului administrativ asupra căruia planează o bănuială serioasă de nelegalitate are drept consecinţă perturbarea gravă şi previzibilă a activităţii unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Contrar celor expuse în sentinţa contestată, punerea în executare a Ordinului nr. 1003 din 21.05.2020 va avea drept consecinţă producerea unui prejudiciu material şi viitor în sarcina recurenţilor, prejudiciu ce are atât o componentă materială - indemnizaţia pierdută - cât şi o componentă morală - pierderea credibilităţii în cadrul procedurilor ulterioare de selecţie, organizate în baza O.U.G. nr. 109/2011.

În plus de aceasta, este iminentă perturbarea gravă a activităţii AACR, deoarece:

- AACR are, în prezent, în curs de derulare o serie de proiecte foarte complexe care presupun implicarea unor persoane care cunosc foarte bine situaţia de fapt şi care sunt în măsură să acţioneze într-un timp foarte scurt prin luarea imediată a măsurilor care se impun în scopul evitării producerii unor pagube majore;

- măsurile luate la nivel global în vederea prevenirii răspândirii virusului Sars-Cov2 au avut un impact devastator fără precedent şi de notorietate în domeniul transportului aerian cu pierderi imense care se traduc în pierderi şi în sarcina AACR;

- niciuna dintre persoanele desemnate prin Ordinul nr. 1003/2020 în locul recurenţilor în Consiliul de administraţie al AACR nu cunosc situaţia actuală a proiectelor în curs de derulare;

- simpla emitere a Ordinului nr. 1003/2020 prin care a fost numit un alt Consiliu de administraţie al AACR nu conferă acestuia posibilitatea de a-şi începe imediat şi în mod efectiv activitatea;

- noul Consiliu de administraţie desemnat prin Ordinul nr. 1003/2020 se află în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea în condiţiile în care este vacantă poziţia reprezentantului Autorităţii publice tutelare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a formulat următoarele apărări:

* Soluţia pronunţată de prima instanţă pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor este corectă, întrucât această din urmă autoritate publică nu a emis ordinul contestat în nume propriu, ci în exercitarea atribuţiilor de reprezentant legal al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor.

* Criticile recurenţilor referitoare la modul de interpretare a probatoriului de către instanţa de fond nu pot fi primite, deoarece nu vizează elemente de nelegalitate ale soluţiei pronunţate în cauză.

* Ordinul nr. 1003/2020 a fost motivat în mod corespunzător în fapt şi în drept. La baza emiterii acestuia a stat Referatul de aprobare pentru revocarea şi numirea unor membrii ai Consiliului de administraţie al AACR nr. x/19.05.2020 al Direcţiei Management şi Guvernanţă Corporativă.

* Aspectele prezentate de recurenţi drept elemente ale conturării unui prejudiciu nu se circumscriu noţiunii de pagubă iminentă, aşa cum este definită aceasta prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea contenciosului administrativ.

* Afirmaţiile cu privire la perturbarea activităţii AACR sunt neîntemeiate şi nedovedite şi, mai mult decât atât, nu au nicio legătură cu speţa dedusă judecăţii, deoarece instanţa are obligaţia să analizeze pretinsul prejudiciu doar din perspectiva afectării patrimoniului propriu al reclamanţilor.

Rezultatele pozitive şi incontestabile obţinute de recurenţi pe durata mandatelor de membrii ai Consiliului de administraţie al AACR nu pot reprezenta motive de nelegalitate ce pot fi analizate de către instanţă în procedura specială, sumară, ce se derulează cu ocazia soluţionării unei cereri de suspendare a actului administrativ.

5. Alte aspecte procesuale

La solicitarea instanţei, intimatul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor a depus la dosar Raportul Corpului de Control al MTIC nr. 848 din data de 14.04.2020.

Recurenţii au prezentat concluzii scrise în cuprinsul cărora au invocat nelegalitatea şi netemeinicia motivelor reţinute la pct. 2 din cuprinsul Raportului de Control anterior nominalizat .

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. Consideraţii generale

Ministrul Transporturilor a emis Ordinul nr. 1503 din 31.10.2019 prin care a dispus reînnoirea contractelor de mandat ale recurenţilor în Consiliul de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română, începând cu data de 13.11.2019, pe o perioadă de 4 ani. .

La adresa nr. x/21.05.2020, comunicată Ministerului Transporturilor, a fost ataşat Raportul de audit public intern "Verificarea îndeplinirii/realizării indicatorilor de performanţă nefinanciari ai membrilor Consiliului de administraţie al AACR pentru anul 2019", în care se consemnează că "indicatorii cheie de performanţă au fost realizaţi, fiind monitorizaţi şi raportaţi corespunzător."

Cu toate acestea, prin Ordinul nr. 1003 din 21.05.2020, Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor a dispus revocarea recurenţilor din calitatea de membrii ai Consiliului de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi numirea altor persoane, în calitatea de membrii provizorii ai acestui Consiliu pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii, până la maximum 6 luni .

6.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii") este fondat.

Prima instanţă a reţinut faptul că pârâtul Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu a emis actul administrativ a cărui suspendare se solicită în nume propriu, ci în exercitarea atribuţiilor de reprezentant legal al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor.

Înalta Curte nu poate achiesa la soluţia instanţei cu privire la excepţia aflată în discuţie.

Autoritatea publică este definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

În materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, ce constă în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.

Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorităţii publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi, prin urmare, capacitate juridică în sensul civil al noţiunii.

Conform dispoziţiilor art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ: "În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, ministrul emite ordine şi instrucţiuni cu caracter normativ sau individual."

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) lit. A) pct. 74 din H.G. nr. 90/2020 (în vigoare la momentul emiterii ordinului a cărui suspendare se solicită în cauză), Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor are ca atribuţii, în domeniul transporturilor, coordonarea şi îndrumarea activităţii economice şi administrative a aparatului propriu şi a instituţiilor publice aflate în subordinea sa, putând emite, în condiţiile legii, norme şi instrucţiuni obligatorii pentru aplicarea unitară a reglementărilor legale.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, instanţa de control judiciar constată că Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor are calitate procesuală pasivă în cauză în condiţiile în care este emitentul Ordinului nr. 1003 din 21.05.2020, prin care a dispus revocarea recurenţilor din calitatea de membrii ai Consiliul de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi numirea altor persoane, în calitatea de membrii provizorii ai acestui Consiliu.

Concluzionând, Înalta Curte constată că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură privind calitatea procesuală pasivă în cadrul litigiilor de contencios administrativ, precum şi a celor care reglementează modalitatea de desfăşurare a activităţii administraţiei publice centrale.

6.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") este fondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu respectă exigenţele mai sus menţionate.

În concret, cu ocazia verificării îndeplinirii condiţiei referitoare la existenţa cazului bine justificat, prima instanţă nu analizat susţinerile recurenţilor în legătură cu necomunicarea celor două acte interne nominalizate în preambulul Ordinului nr. 1003 din 21.05.2020, deşi acestea erau esenţiale pentru a verifica în aparenţă dacă actul administrativ în discuţie a fost motivat şi a fost emis cu respectarea dreptului la apărare al destinatarilor săi.

În plus de aceasta, este de observat faptul că unul dintre aceste înscrisuri, respectiv Raportul Corpului de Control al MTIC nr. 848 din data de 14.04.2020 a fost depus doar la solicitarea instanţei de recurs.

Argumentele judecătorului fondului cauzei sunt contradictorii în ceea ce priveşte îndeplinirea sau nu a condiţiei existenţei unei pagube iminente.

Mai precis, acesta a interpretat noţiunea de "pagubă iminentă" în sensul că aceasta presupune "în mod obligatoriu producerea unui prejudiciu prin diminuarea patrimoniului în mod nelegal" şi a concluzionat în sensul că cerinţa în discuţie nu este îndeplinită, întrucât actul administrativ se bucură de prezumţiile prevăzute de lege.

În plus de aceasta, instanţa nu a analizat deloc afirmaţiile recurenţilor în legătură cu previzibila perturbare gravă a activităţii Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

6.4. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") este fondat.

Conform art. 14 din Legea contenciosului administrativ (forma în vigoare la momentul sesizării instanţei), în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

După cum se cunoaşte, suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există.

Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În plus de aceasta, se impune a fi făcută precizarea, realizată şi de către prima instanţă, că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.

De altfel, în cadrul activităţii de organizare a executării şi de executare în concret a legii, autorităţile publice emit acte juridice cu scopul de a modifica ordinea juridică existentă, folosind prerogative de putere publică, iar actele administrative se adresează persoanelor fizice sau juridice, care au obligaţia punerii lor în executare.

Cert este că trebuie asigurat un anumit echilibru în procesul executării din oficiu a actelor administrative, precum şi anumite garanţii de echitate pentru cetăţeni, întrucât activităţile administrative nu pot fi discreţionare în ceea ce priveşte alegerea formelor de executare.

În altă ordine de idei, din lecturarea dispoziţiilor normative anterior citate, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile prin care se solicită autorităţii publice revocarea actului administrativ (art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) sau a unei acţiuni prin care se solicita anularea actului litigios (art. 15 din aceeaşi lege), prezenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Aşadar, o primă cerinţă pentru a interveni această măsură excepţională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezenţa unui asemenea act.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin noţiunea de act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În speţa de faţă, în mod indiscutabil, Ordinul nr. 1003 din 21.05.2020 este un act administrativ unilateral cu caracter individual prin care Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, în exercitarea atribuţiilor conferite de lege, a dispus revocarea recurenţilor din calitatea de membrii ai Consiliul de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română şi numirea altor persoane, în calitatea de membrii provizorii ai acestui Consiliu pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea prelungirii, până la maximum 6 luni.

De asemenea, în speţă, a fost îndeplinită condiţia procedurală a recursului administrativ prealabil, impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aspect necontestat în prezenta cale extraordinară de atac.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din legea anterior nominalizată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii activităţii administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

În speţa de faţă, Înalta Curte constată că suntem în prezenţa unui caz bine justificat.

Aspectul care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat vizează aparenta încălcare a dreptului la apărare al recurenţilor în procedura necontencioasă de emitere a ordinului a cărui suspendare se solicită.

Mai precis, cele două acte nominalizate în preambului Ordinului în discuţie - Referatul Direcţiei Management şi Guvernanţă Corporativă nr. x/19.05.2020 privind revocarea şi numirea unor membri ai Consiliul de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română, precum şi Raportul Corpului de Control al MTIC nr. 848 din data de 14.04.2020 - care au fundamentat în fapt emiterea acestuia - nu le-au fost comunicate recurenţilor, aspect care rezultă din art. 6 al acestui ordin. În raport de această împrejurare, recurenţii au fost în imposibilitate de a cunoaşte care sunt argumentele pentru care s-a procedat la revocarea acestora din calitatea de membrii ai Consiliul de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din legea în discuţie, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Putem aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.

Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluţionarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuţie sunt de natură să justifice urgenţa. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătoreşti ce urmează a se pronunţa cu privire la cererea de anulare a actului.

În speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că nu este corectă concluzia primei instanţe, în sensul că nu este îndeplinită nici condiţia prevenirii pagubei iminente, impusă de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În mod indiscutabil, sunt reale susţinerile recurenţilor în sensul că prin emiterea ordinului a cărei suspendare o solicită este iminentă producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil care constă în indemnizaţia fixă şi cea variabilă aferentă calităţii de membru în Consiliul de administraţie al Regiei Autonome Autoritatea Aeronautică Civilă Română. În acelaşi timp, recurenţii pot suferi şi un prejudiciu moral prin pierderea credibilităţii în cadrul unor proceduri ulterioare de selecţie având ca temei O.U.G. nr. 109/2011.

6.5. În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii, în baza art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi suspendarea executării Ordinului nr. 1003 din 21.05.2020 până la pronunţarea instanţei de fond.

La stabilirea momentului până la care se dispune măsura suspendării instanţa are în vedere faptul că acţiunea în anularea ordinului au fost introdusă ulterior momentului depunerii cererii de suspendare, situaţie în raport cu care măsura nu poate dura până la soluţionarea definitivă a cauzei, după cum impun prevederile art. 15 din legea anterior arătată.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite cererea reclamanţilor şi va suspenda executarea Ordinului nr. 1003 din 21.05.2020 până la pronunţarea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A., E., D., C. împotriva sentinţei civile nr. 407/15 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea.

Suspendă executarea ordinului nr. 1003/21.05.2020 emis de Ministrul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor până la pronunţarea instanţei de fond.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 13 mai 2021.