FGA payment claim time-barred: 90-day deadline runs from pronouncement, not communication, of final criminal judgment

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 din 07.08.2017, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei FGA nr. 7372/06.07.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 135 din 17 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte, acţiunea formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare a Asiguraţilor;

- a anulat Decizia nr. 7372/06.07.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asigurărilor;

- a obligat pârâtul FGA să emită o nouă decizie prin care să soluţioneze pe fond cererea de plată nr. x/20.10.2016 formulată de reclamantele A. şi B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 135 din 17 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul De Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei, în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât a susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei şi este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

A susţinut recurentul că argumentul exprimat de prima instanţă în sensul că "deşi decizia pronunţata de instanţa de apel este definitiva de la momentul pronunţării acesteia, totuşi, in concret, pentru ca reclamantele sa poată solicita executarea acestei decizii, era necesar ca reclamantele sa intre in posesia titlului executoriu, ceea ce presupunea redactarea deciziei de către instanţa de apel si comunicarea sa către reclamante" este contrar dispoziţiilor exprese ale art. 522 alin, fi) din C. proc. pen., care arată în mod lămurit care este data rămânerii definitive a hotărârilor penale.

În opinia recurentului, este lipsit de temei de drept considerentul prezentat de prima instanţă prin sentinţa recurată în sensul că termenul de decădere de 90 de zile nu a început să curgă de la data pronunţării deciziei penale nr. 754/A/24.06.2016 a Curţii de Apel Galaţi, ci de la data la care această hotărâre a fost comunicata.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/2015 si ale Normei ASF nr. 16/2015, Fondul de garantare a asiguraţilor este constituit cu scop si destinaţie specifice, nu se substituie asigurătorului aflat in insolventa si nu preia obligaţiile asigurătorului asumate in urma încheierii contractului de asigurare pentru accidente produse de vehicule.

A mai arătat recurentul că sentinţa nr. 754A/24.06.2016 pronunţata de judecătoria Curtea de Apel Galaţi in dosarul nr. x/2015 a rămas definitiva la data de 24.06.2016, petenta înţelegând sa formuleze cererea de plata (anexa nr. 6) la data de 12.10.2016, peste termenul de 90 zile stabilit de legislaţie.

Dreptul de creanţa a reclamantei s-a născut ulterior rămânerii definitive hotărârii de deschidere a procedurii falimentului asigurătorului, şi anume la data la care a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva (24.06.2016).

În cauza de fata, termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de plata începe sa curgă de la data naşterii dreptului de creanţa al reclamantei.

Aşadar, momentul naşterii dreptului de creanţa al petentelor este 24.06.2016, când a fost pronunţata decizia penala nr. 754/A/24.06.2016 de către Curtea de Apel Bucureşti şi nu data la care le-a fost comunicata decizia penala.

În concluzie, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond nu a avut in vedere şi dispoziţiile art. 552 si art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora decizia penala este definitiva si poate fi pusa in executare de la momentul pronunţării sale, iar nu de la comunicarea sa.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, prima instanţă făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei FGA nr. 7372/06.07.2017.

Prin Decizia nr. 7372/06.07.2017, Fondul de Garantare a respins cererea de plată formulată de reclamantele A. şi B. cu privire la suma de 167.194,18 RON, reprezentând despăgubiri stabilite în dosarul penal nr. x/2015, prin sentinţa penală nr. 24/22.01.2016 pronunţată de Judecătoria Tecuci, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 754/A/24.06.2016 a Curţii de Apel Galaţi.

Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat decizia atacată şi a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să soluţioneze pe fond cererea de plată, reţinând în esenţă că momentul la care creanţa reclamantelor a dobândit caracter exigibil, în sensul de a fi îndeplinite toate cerinţele necesare pentru ca reclamantele să poată cere plata de la pârâtul FGA, este acela la care s-a realizat comunicarea titlului executoriu către reclamante.

În dezacord cu opinia primei instanţe, Înalta Curte constată că actul administrativ atacat este legal, pârâtul apreciind corect că cererea de plată a fost depusă cu depăşirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015: "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi".

De asemenea, dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor stipulează că:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ."

În cauză, se constată că sentinţa penală nr. 24/22.01.2016 pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul penal nr. x/2015, a fost modificată prin Decizia definitivă nr. 754/24.06.2016 a Curţii de Apel Galaţi, iar reclamanţii au formulat cererea de plată la data de 12.10.2016 - data poştei.

Prin urmare, problema de drept controversată este aceea dacă dreptul de creanţa s-a născut la data pronunţării deciziei penale definitive (24.06.2016) sau de la data comunicării acestei decizii.

Înalta Curte constată că interpretarea dată de instanţa de fond în sensul că era necesar ca decizia să fie redactată de instanţa penală şi comunicată reclamantelor pentru ca acestea să poată solicită executarea acestei decizii, este eronată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel, cum este şi cazul dedus judecaţii.

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual redat, Înalta Curte, contrar opiniei judecătorului fondului, constată că ceea ce prezintă relevanţă în cauză, este data rămânerii definitive a hotărârii penale, iar cum decizia penală nr. 754 a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi la data de 24.06.2016, aceasta este data la care s-a născut dreptul de creanţă al reclamanţilor şi, totodată, data de la care începe să curgă termenul de decădere de 90 de zile.

Totodată, împrejurarea că hotărârea penală a fost redactată şi comunicată la o dată ulterioară nu prezintă relevanţă din perspectiva naşterii dreptului de creanţă, în condiţiile în care soluţia este definitivă de la data pronunţării şi nu de la data comunicării acesteia.

Prin urmare, în mod legal s-a reţinut prin decizia atacată că petenţii au formulat cererea de plată la data de 12.10.2016, cu depăşirea termenului de 90 de zile, calculat de la data pronunţării Deciziei nr. 754 din 24.06.2016 a Curţii de Apel Galaţi.

Înalta Curte reaminteşte că termenele pentru exerciţiul drepturilor părţilor nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor, cum este şi cazul de faţă.

În concluzie, câtă vreme reclamanţii au depus cererea de plată la FGA la data de 12.10.2016 - data poştei - după expirarea termenului de 90 de zile de la naşterea dreptului de creanţă(24.06.2016), soluţia de respingere a acesteia, este legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va casa sentinţa atacată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 135 din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.