Pension recalculation jurisdiction: social insurance courts retain competence over statutory benefit adjustments, excluding administrative litigation

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la data de 26 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru nerespectarea Legii nr. 127/08.07.2019, art. 86.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 452 din 11 februarie 2021, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sub aspectul soluţionării litigiilor privind aplicarea actelor administrative emise de autorităţile publice centrale, faţă de obiectul demersului judiciar vizând obligarea pârâtului să procedeze la aplicarea Legii nr. 127/2019.

Ca atare, tribunalul a apreciat că, raportat la dispoziţia legală menţionată şi la obiectul cauzei de faţă, analiza conduitei autorităţilor publice privind neaplicarea unei dispoziţii din Legea nr. 127/2019 poate fi supusă controlului judiciar, în condiţiile legii speciale, respectiv ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, sittuaţie în care competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2021, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 17 martie 2021, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl reprezintă nerespectarea pretinsului drept al reclamantei de a i se calcula punctul de pensie începând cu data de 01.09.2020 majorat cu 40%, astfel că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta urmăreşte recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/08/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispoziţiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Înalta Curte aminteşte că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din acelaşi act normativ poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamantă şi autoritate, aceasta din urmă nu acţionează în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantei la acest sistem.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât, în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din aplicarea Legii nr. 127/2019, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă, în cadrul unui demers judiciar circumscris jurisdicţiei asigurărilor sociale.

În raport de acţiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, în favoarea secţiei specializate în judecarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 141 din Legea nr. 127/2019.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.