Exclusivity of territorial competence for public institutions as plaintiffs in administrative litigation against national authorities

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 martie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat anularea Deciziei nr. 445/13.09.2019 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către beneficiarul Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, împotriva scrisorii pârâtei nr. x/18.07.2019 din Proiectul "Start-UP Hub: Laboratorul antreprenorilor " şi a Deciziei nr. 569/04.02.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către beneficiarul Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, împotriva scrisorii pârâtei nr. x/25.11.2019 din acelaşi Proiect privind situaţia cheltuielilor neautorizate la plată, din Cererile de rambursare nr. x şi 10 pentru suma de 9.734,58 RON, reprezentând cheltuieli salariale aferente lunilor februarie, martie, aprilie, mai şi iunie 2019 pentru Responsabil monitorizare şi activităţi A. şi pentru Responsabil tehnic B. (în total 8.566,16 RON), precum şi a cheltuielilor indirecte (1.168,42 RON), ca urmare a aplicării ratei forfetare la suma aferentă cheltuielilor directe eligibile de personal aprobate, validarea în integralitatea lor, a sumelor solicitate la rambursare prin CR 8 şi CR 10.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 571 din 19 noiembrie 2020, Tribunalul Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în situaţia în care reclamant este o autoritate publică, aşa cum este ipoteza dedusă judecăţii. Având în vedere că sediul pârâtului Ministerul Fondurilor Europene este în municipiul Bucureşti, din perspectiva competenţei teritoriale, Tribunalul Bucureşti este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.12.2020, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1175 din 23 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că, în ipoteza în care instanţa de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, acesta nu acţionează in regim de putere publică, astfel că este competentă instanţa de la sediul beneficiarului reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta Universitatea Lucian Blaga Sibiu a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea Deciziilor de soluţionare a contestaţiei nr. 445/13.09.2019 şi nr. 569/4.02.2020, ambele emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Capital Uman, precum şi a scrisorilor de informare aferente, nr. x/18.07.2019 şi nr. x/25.11.2019.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actele administrative contestate, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta are calitatea de instituţie publică, partea însăşi arătând în mod expres prin cererea de chemare în judecată, că Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu este instituţie publică de învăţământ superior de stat, înfiinţată în baza H.G. nr. 225/1990.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamanta din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Totodată dispoziţiile invocate de către Tribunalul Bucureşti, respectiv cele ale art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu fac nici ele o asemenea distincţie, făcând trimitere la norma generală de competenţă din Legea nr. 554/2004.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, nu are fundament legal, fiind bazată pe o presupusă intenţie a legiuitorului de a distinge între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

De asemenea, aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), întrucât prin stabilirea competenţei exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, s-a urmărit realizarea unei distribuţii corecte şi clare a cauzelor între instanţe de pe acelaşi palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiaşi cereri la mai multe instanţe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanţi care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluţii diferite; precum şi o reducere a cheltuielilor procedurale.

Astfel, aplicarea în speţă a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat, iar competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantei instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea Lucian Blaga Sibiu şi pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.