Jurisdictional declinature of damages action for non-enforcement of final judgment against central public authority

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri, reclamantul susţinând că ar fi suportat pe nedrept o condamnare la pedeapsa de 1 an şi 7 luni, din cauza presupusului refuz al pârâtului de a respecta o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, respectiv decizia nr. 1835/28.05.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 aprilie 2021, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi declinarea soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, precum şi excepţia de netimbrare, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din data de 16 aprilie 2021, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 12 mai 2021, punând în vedere părţilor să formuleze, în scris, puncte de vedere cu privire la competenţa materială a instanţei de a soluţiona prezenta cauză.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Din analiza cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere îndreptată împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, plângându-se de refuzul nejustificat al acestuia de a respecta o hotărâre judecătorească şi care, prin atitudinea sa, i-a produs o vătămare ce se impune a fi reparată, prin obligarea autorităţii publice la despăgubiri.

Deşi reclamantul nu a indicat textele de lege pe care îşi întemeiază acţiunea, Înalta Curte constată că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. (…)".

De asemenea, conform art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel cum au fost modificate prin prevederile Legii nr. 212/2018:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În speţă, în raport cu obiectul acţiunii şi împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată o autoritate publică centrală, pârâtul Inspectoratul General de Imigrări, fiind organ de specialitate al administraţiei publice centrale, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 639/2007, Înalta Curte constată că prezenta cauză revine în competenţa de soluţionare a curţii de apel, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.