Recourse nullified for failure to articulate grounds of cassation distinct from original constitutional exception arguments

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea depusă în cadrul dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 iulie 2020, înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2019/a1, recurentul-reclamant A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 396 alin. (2), art. 402 şi art. 490 C. proc. civ., susţinând că aceste dispoziţii legale încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 52, art. 53, art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României raportat la art. 21 şi art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, la art. 6 şi 14 din CEDO şi art. 1 Protocolul nr. 12 la Convenţie.

2. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 17 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 396 alin. (2), art. 402 şi art. 490 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 17 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate şi, în consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată respectă toate condiţiile de formă, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv a fost depusă în scris în faţa unei instanţe judecătoreşti şi priveşte neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei şi care nu au fost declarate deja neconstituţionale.

Totodată, a arătat că reiterează argumentele pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, în integralitate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subssidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea CSM, prin care: (i) a invocat excepţia nerepartizării aleatorii a dosarului nr. x/2019 la completul nr. 6 al ÎCCJ-SCAF; (ii) a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât CSM, arătând că acesta a fost motivat prin însăşi cererea de recurs; (iii) a arătat că, până la data de 20.04.2021, ÎCCJ-SCAF nu îi comunicase încă încheierea din 17.03.2021, prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care, art. 487 alin. (1) teza a II-a, raportate la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., dispoziţii ignorate de intimatul-pârât CSM, prevăd posibilitatea de motivare a recursului după comunicarea hotărârii, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la data pronunţării.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 23.03.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 12.05.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 12 mai 2021, Înalta Curte a constatat că este legal învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2019, pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare …"

Aceste dispoziţii speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce priveşte motivele de nelegalitate ce pot fi invocate, condiţiile de formă ale recursului sau termenul de motivare a recursului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Încheierea recurată a fost pronunţată la data de 17 martie 2021, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus prin e-mail la data de 18 martie 2021 şi înregistrat la Registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ la aceeaşi dată, 18 martie 2021.

Cât priveşte motivarea recursului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a beneficiat de un termen de 48 de ore, calculat de la data comunicării încheierii atacate, pentru a formula şi depune motivele recursului, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Din examinarea înscrisurilor din dosarul de recurs, se constată că încheierea recurată a fost comunicată acestuia la data de 20 aprilie 2021, şi, faţă de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. cu trimitere la art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992, potrivit cărora ultima zi în care legea procedurală permitea motivarea recursului, în cauză, a fost 23 aprilie 2021, termen calculat conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că şi termenul de motivare a recursului a fost respectat de către recurentul-reclamant, prin răspunsul la întâmpinare, comunicat prin poştă la 21 aprilie 2021 (conform datei imprimate pe plicul aflat la dosarul de recurs), acesta arătând în mod expres că a motivat recursul prin însăşi cererea de recurs, în cuprinsul căreia a prezentat aceleaşi argumente cu cele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Excepţia nulităţii recursului a fost invocată de către intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii din perspectiva neîncadrării criticilor de nelegalitate în motivele de casare reglementate de dipoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamant neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, deşi recurentul-reclamant a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a menţionat doar că excepţia de neconstituţionalitate invocată respectă toate condiţiile formale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi că înţelege să reitereze toate susţinerile din cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, fără a se raporta la considerentele încheierii atacate şi fără a le combate efectiv.

Simpla afirmaţie a reiterării argumentelor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu îndeplineşte cerinţa legală a motivării recursului conform art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., neechivalând cu o dezvoltare a motivelor de nelegalitate a încheierii atacate.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea încheierii atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În absenţa unor critici aduse încheierii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, şi va anula recursul declarat de reclamantul A., ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 17 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.