Appeal against omission to rule on constitutional exception inadmissible; lower court’s referral upheld

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea depusă în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Naţională de Grefieri şi B., sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, apreciind că textul de lege criticat încalcă o serie de prevederi constituţionale.

2. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea formulată de reclamantul A., iar în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1990 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 din Legea nr. 567/2004 în raport de art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15, art. 16 alin. (1)-(3), art. 21 alin. (1)-(3), art. 32 alin. (1) şi (4), art. 41 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(4), art. 47, art. 52 alin. (1), art. 53, art. 56 alin. (2) şi (3), art. 126 alin. (6), art. 135 alin. (2) lit. f) şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate la pct. I.2 reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 decembrie 2020, sub nr. x/2019/a1.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a arătat că a invocat în faţa instanţei de fond şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu toate acestea, în soluţia pe scurt, postată pe portalul Curţii de Apel Alba Iulia, au fost menţionate doar dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 567/2004. În această situaţie, consideră că instanţa ori a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ori a omis să se pronunţe pe această cerere.

Recurentul-reclamant a precizat că, în cazul în care a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată, îşi retrage recursul, iar dacă a fost admisă doar parţial cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în privinţa unora dintre dispoziţiile criticate, atunci reiterează argumentele pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum a arătat recurentul-reclamant prin cererea din 11.03.2020, depusă pentru termenul de judecată din 25.03.2020, cât şi în precizarea din 27.05.2020, depusă pentru termenul de judecată din 01.07.2020, în opinia sa, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 53, art. 124 alin. (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, nesocotind, în acelaşi timp, şi dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant solicită casarea încheierii recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., şi, pe cale de consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în integralitate.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Şcoala Naţională de Grefieri şi B. nu au depus întâmpinări faţă de recursul formulat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8.03.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 12.05.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Aspecte procesuale

La termenul de judecată din data de 12 mai 2021, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile Legii nr. 47/1992.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare …"

În raport de acest text de lege, Înalta Curte constată că persoana interesată poate formula recurs doar împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, nefiind prevăzută o cale de atac împotriva omisiunii instanţei de a se pronunţa pe o astfel de cerere, aşa cum este situaţia de faţă.

Înalta Curte constată că, în susţinerea recursului său, reclamantul invocă nepronunţarea Curţii de Apel Alba Iulia asupra uneia dintre excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat prin cererile privind sesizarea Curţii Constituţionale a României.

Aşa cum rezultă din actele dosarului de fond, reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 din Legea nr. 567/2004, iar, ulterior, prin cererea depusă la termenul din 25.03.2020 şi precizată la termenul din 01.07.2020, acesta a arătat că invocă şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronunţat doar asupra cererii reclamantului privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 567/2004, omiţând să se pronunţe şi în privinţa celeilalte cereri care viza excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este reală susţinerea din recurs, în sensul nepronunţării Curţii de Apel Alba Iulia asupra uneia dintre cele două excepţii de neconstituţionalitate invocate de reclamant, însă, în situaţia omisiunii instanţei de a se pronunţa pe un capăt de cerere (principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale), acesta avea la îndemână procedura completării hotărârii (în speţă, încheierii) instituită de art. 444 C. proc. civ.

În cauză, recursul formulat de reclamant se îndreaptă împotriva unei încheieri prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 27 din Legea nr. 567/2004, ceea ce înseamnă că acesta a declarat o cale de atac neprevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.