Judicial transfer of judges: constitutional void in statutory conditions precludes court-ordered specific performance, limiting relief to annulment

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 mai 2020, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost modificată la data de 9 septembrie 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, a solicitat:

- anularea Hotărârilor nr. 568/02.04.2020 şi nr. 665/09.04.2020, emise de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamantei de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi;

- dispunerea transferului reclamantei de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.

2. Hotărârea instanţei de fond Prin sentinţa civilă nr. 95 din 12 octombrie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, a anulat hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători nr. 572/2 aprilie 2020 şi nr. 664/9 aprilie 2020 şi a obligat pârâtul la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. de las Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 95 din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Sub aspectul criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că, sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii. Astfel, pe de o parte se reţin dispoziţiile art. 4 din Regulamentul de transfer aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar pe de altă parte, se reţine incidenţa Deciziei nr. 454 din data de 24.06.2020 a Curţii Constituţionale şi se constată că actele administrative atacate sunt nelegale deoarece pârâtul a aplicat în analiza cererii de transfer criterii "neprevăzute de lege".

Criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constau în faptul că, în opinia recurentului, instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum şi a celor din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind eronat că actele administrative atacate sunt motivate necorespunzător şi că nu ar fi fost analizate criteriile prevăzute de art. 4 din Regulament.

În acest sens, recurentul reia argumentele invocate în întâmpinare referitoare la criteriile avute în vedere la respingerea cererilor de transfer, considerând că nu există un exces de putere, nu există o vătămare şi niciun tratament discriminatoriu.

De asemenea recurentul consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut incidenţa Deciziei nr. 454 din data de 24.06.2020 a Curţii Constituţionale deoarece această decizie se aplică doar pentru viitor, respectiv, dosarelor aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei, situaţie neregăsită în speţă. Astfel, Decizia nr. 454 din data de 24.06.2020 a Curţii Constituţionale a avut în vedere doar dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018 şi acestea urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecată la momentul publicării prezentei decizii, însă în speţă, hotărârile CSM atacate au fost emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018 şi nu anterioară.

Se mai arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit aplicabilitatea normelor care reglementează instituţia transferului funcţiei publice sau din Codul muncii atunci când a obligat subscrisul să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantei de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi, având în vedere că nu există instituţia transferului în Codul muncii, iar potrivit art. 506 alin. (6) şi (11) din Codul administrativ "Transferul în interesul serviciului se face la solicitarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public, cu acordul scris al funcţionarului public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care este numit funcţionarul public.

Recurentul mai arată că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, atunci când a obligat la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi. Astfel, deşi în sentinţa atacată, instanţa de fond a reţinut o presupusă nemotivare a actului administrativ atacat, aceasta trebuia conform art. 18 din Legea nr. 544/2004, să anuleze actul şi să-l oblige la emiterea unei noi hotărâri motivate, nu să îl oblige la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat în cauză sentinţa atacată neconţinând motive contradictorii.

Într-adevăr, instanţa de fond a examinat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi prin prisma dispoziţiile art. 4 din Regulamentul de transfer aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii însă prin faptul că a conchis că excesul de putere în care au fost emise cele două acte administrative contestate se conturează inclusiv prin aplicarea în analiza cererii de transfer a unor criterii "neprevăzute de lege", în accepţiunea Curţii Constituţionale din Curţii Constituţionale nr. 454/24 iunie 2020, nu înseamnă o motivare contradictorie.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte îl constată întemeiat însă în următoarele limite.:

La data publicării în Monitorul Oficial, 24 iulie 2020, prezenta cauză se afla pe rolul instanţei de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, Decizia C. civ. nr. 454 din 24 iunie 2020 este incidentă în cauză.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerile recurentului pârât potrivit cărora Decizia de mai sus nu are aplicabilitate în speţă întrucât aceasta a declarat neconstituţionale prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004 înainte de modificarea lor prin Legea nr. 242/2018, prevederile modificate fiind avute în vedere la pronunţarea hotărârilor atacate şi nu cele care au fost declarate neconstituţionale.

Această disocierea pe care o face recurentul pârât este însă forţată şi artificială deoarece, prin Decizia nr. 454/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, şi în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituţionale.

Aşadar instanţa constituţională a avut în vedere ambele variante ale art. 60 din Legea nr. 303/3004, atât înainte cât şi după modificarea intervenită prin Legea nr. 242/2018.

Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamanta -judecător a contestat hotărârile emise de CSM, secţia judecători prin care au fost respinse cererile sale de transfer, cereri formulate în baza art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 1-3 din Hot. CSM nr. 193/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor.

Temeiul de drept al ambelor hotărâri, prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamantei, îl reprezintă dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, sunt neconstituţionale.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale, art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 133 alin. (1) din Constituţie. Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a mai arătat de asemenea că, în ceea ce priveşte statutul judecătorilor şi procurorilor, elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă (regulamentul de transfer).

Aşadar, continuă Curtea Constituţională, revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, deşi instanţa de fond reţine corect incidenţa Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020, în mod greşit a obligat pârâtul să emită o hotărîre de transfer a reclamantei de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi, apreciind că sunt întrunite condiţiile legale în acest scop.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci şi în privinţa înseşi cererilor de transfer sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale şi urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar şi că nu pot fi prevăzute prin Regulament condiţiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Aşadar nu se poate apela al alte legi care reglementează instituţia transferului (dreptul muncii, C. civ., etc) pentru a "împrumuta" de la acestea condiţiile transferului, cu atât mai mult cu cât, elementele esenţiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanţa de fond.

În consecinţă, în respectarea principiului legalităţii, nu se putea dispune de către instanţa de judecată asupra cererilor de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, Înalta Curte consideră că soluţia instanţei de fond trebuia să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, CSM rămânând învestit cu acestea şi urmând să le soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

Aşa fiind, Înalta Curte consideră întemeiată critica recurentului pârât sub aspectul aplicării greşite a art. 18 din Legea nr. 554/2004 prin obligarea acestuia la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul intimatei reclamante de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.

Pentru toate acestea, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, va casa în parte sentinţa recurată în sensul că va fi înlăturată dispoziţia privind obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi. Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei respectiv modul în care a fost soluţionată acţiunea în anulare a celor două hotărâri emise de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 95 din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în sensul că înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. de la Judecătoria Botoşani la Judecătoria Iaşi.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2021.