Request to complete cassation decision regarding pension fund board appointment rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.05.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat:

1. Anularea Concursului public pentru desemnarea preşedintelui Consiliului de Administraţie (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP), si reluarea acestuia in condiţii de legalitate;

2. Anularea in totul a Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiara (ASF) privind numirea preşedintelui Consiliului de Administraţie (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP).

3. Acordarea de daune morale egale in cuantum cu indemnizaţia preşedintelui Consiliului de Administraţie (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP) începând cu data emiterii deciziei de numire a acestuia si pana la data la care decizia instanţei de judecata privind anularea deciziei de numire, va rămâne definitiva.

4. Acordarea de cheltuieli de judecată.

In subsidiar, în măsura in care instanţa de judecata va considera ca modul in care parata ASF a organizat si a desfăşurat nelegal concursul public pentru ocuparea poziţiei de preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private aduce atingere încrederii in sistemul public de pensii din România solicită, in aplicarea Legii nr. 554/2004, art. 14 alin. (1), suspendarea deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiara (ASF) privind numirea preşedintelui Consiliului de Administraţie (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP), pana la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii instanţei de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2 din 7 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamantul A. împotriva pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a respins cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiare privind desemnarea Preşedintelui Consiliului de Administraţie al F.G.D.S.P.P.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte suspendarea Hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară privind desemnarea Preşedintelui Consiliului de Administraţie al FGDSPP trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 180 din 19 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2 din 7 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

5. Cererea de completare a hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24 martie 2021, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea deciziei nr. 180/19.01.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii, recurentul-reclamant a învederat că, deşi a solicitat obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a omis a se pronunţa asupra acestui capăt de cerere.

Apreciază recurentul-reclamant că instanţa de recurs trebuia să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată, faţă de împrejurarea că la fila x a deciziei anterior menţionate, Înalta Curte a reţinut faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată.

6. Apărările formulate cu privire la cererea de completare a dispozitivului.

Intimata pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a depus întâmpinare faţă de cererea de completare a hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de completare a deciziei nr. 180 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse şi cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă un capăt de cerere accesoriu, iar în măsura în care instanţa a omis a-l soluţiona, partea interesată are posibilitatea formulării unei cereri în temeiul art. 444 C. proc. civ.

Pe de altă parte, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior citat, cheltuielile de judecată se acordă la cererea părţii care a câştigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul. Pe cale de consecinţă, aceste dispoziţii sunt aplicabile doar în acele situaţii în care instanţa de recurs statuează definitiv asupra pretenţiilor deduse judecăţii, întrucât numai în această ipoteză se poate stabili care este partea căzută în pretenţii.

În cauza de faţă, prin decizia nr. 180/19.01.2021, instanţa de control judiciar a admis recursul declarat de reclamantul A., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe. Rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor criticilor părţilor, inclusiv a celor privitoare la cheltuielile de judecată, acordarea acestora depinzând de soluţionarea cererii de chemare în judecată şi, după caz, a altor cereri incidentale.

În concluzie, întrucât prin hotărârea dată în recurs nu a fost tranşat litigiul dintre părţi, instanţa de control judiciar nu se putea pronunţa asupra solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel încât nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 444 C. proc. civ., referitoare la omisiunea pronunţării asupra unui capăt de cerere accesoriu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea privind completarea deciziei nr. 180 din data de 19 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea deciziei nr. 180 din data de 19 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2021.