Proportionality of attorney fees and validity of cassation grounds for challenging legal costs

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.05.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti, a solicitat anularea Deciziei nr. 234/23.03.2017 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România; anularea Hotărârii nr. 16/8.11.2016 emisă de Consiliul Baroului Bucureşti, în ceea ce priveşte instituirea unei taxe anuale pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu evidenţa şi menţinerea pe Tablou a avocaţilor suspendaţi conform art. 28 din Legea nr. 51/1995; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 3926 din data de 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului Baroul Bucureşti, suma de 800 RON, cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2017, petenta Uniunea Naţională a Barourilor din România a solicitat completarea sentinţei civile, nr. 3926 din data de 24.10.2017 şi cu capătul de cerere privind cheltuielile de judecată în cuantum total de 600 RON, respectiv obligarea reclamantului A. la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din Romania atât în scris prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cât şi verbal, prin concluziile orale susţinute de apărătorul pârâtei UNBR în sala de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 15 din 9 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare a dispozitivului.

S-a dispus completarea sentinţei civile nr. 3926/24.10.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul obligării reclamantului şi la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată către pârâtul Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Recursul.

Împotriva sentinţei civile nr. 15 din 9 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi, în consecinţă, casarea sentinţei şi respingerea cererii de completare a dispozitivului.

In subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea recursului, s-a arătat că, în ceea ce priveşte cuantumul onorariului de avocat, instanţa de fond s-a limitat a reda conţinutul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., fără a motiva de ce este justificat onorariul avocatului în sumă de 600 de RON, în condiţiile în care cauza a avut o complexitate redusă.

De asemenea, s-a arătat că hotărârea instanţei este contradictorie, întrucât instanţa nu a respins cererea reclamantului cu privire la cuantumul vădit disproporţionat al cheltuielilor de judecată, dar nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

In concret, a solicitat să se constate că, în raport de complexitatea redusă a cauzei, în condiţiile în care a fost obligat şi la plata sumei de 800 de RON faţă de pârâtul Baroul Bucureşti, fiind vorba despre acelaşi avocat, se impune asigurarea unui raport de proporţionalitate şi a unui just echilibru intre onorariul avocatului, munca prestată, şi partea din onorariu pe care trebuie să o suporte partea care a pierdut procesul în raport de culpa procesuală.

Apărările intimaţilor.

Prin întâmpinările formulate, intimata -pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti au invocat, în principal, nulitatea recursului formulat, întrucât acordarea cheltuielilor de judecată nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate fiind unul rezonabil.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constată că susţinerile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., republicat.

Înalta Curte reţine că recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticând soluţia pronunţată de prima instanţă sub aspectul cuantumului onorariului de apărător, care a făcut obiectul cererii de completare a dispozitivului.

Cu privire la aceste aspecte, reţine Inalta Curte că prezintă relevanţă în speţă cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul învestit cu soluţionarea recursului în interesul legii, care prin decizia nr. 3/2020 a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

S-a avut în vedere că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii, precum şi o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul.

S-a reţinut că este vorba despre o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice, astfel că proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, neputând fi analizată pe calea recursului.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (d) C. proc. civ., republicat:

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, aceeaşi sancţiune intervine (nulitatea) în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentei, reţine că în fapt, deşi au fost invocate motivele de nulitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din pct. 6 C. proc. civ., se critică proporţionalitatea cheltuielilor de judecată acordate de instanţa fondului.

Or, în raport de considerentele cuprinse în decizia pronunţată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţă, se constată că motivele de recurs nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

In egală măsură, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte, constatând caracterul dovedit al cheltuielilor de judecată solicitate de intimaţii - pârâţi în stadiul recursului, constatând culpa recurentului, va dispune obligarea acestuia la suportarea lor.

In ceea ce priveşte însă cuantumul onorariilor apărătorului (400 şi, respectiv, 500 de RON), având în vedere stadiul procesual, recurs îndreptat împotriva unei hotărâri de completare a dispozitivului unei sentinţe, va dispune în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducerea acestora.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 9 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul - reclamant la plata sumei de câte 100 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor - pârâţi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.