Bailiff's disciplinary sanction vacated; appeal abandoned leaves first-instance win intact

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1 Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi la data de 05.10.2016, sub nr. x/2016, contestatorul Biroul Executorului Judecătoresc A., a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând instanţei de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună admiterea prezentei contestaţii, anularea Hotărârii nr. 16/16.09. 2016, pronunţată de Comisia Superioara de Disciplina a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în dosarul nr. ll/CSD/2016, pe care o consideră netemeinică şi nelegală.

2 Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1991 din 29 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamant, ca întemeiată.

S-a dispus anularea Hotărârii nr. 16/16.09.2016 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Hotărârea nr. 37/19.01.2016 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

3 Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin calea de atac formulată s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată.

4 Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin declaraţia depusă la data de 29 mai 2020 recurenta - pârâtă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, a precizat că înţelege să renunţe la judecata recursului, în temeiul art. 243 şi art. 406 din C. proc. civ.

Intimatul - reclamant şi-a exprimat acordul cu privire la cererea de renunţare la judecarea recursului.

5 Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurenta - pârâtă a formulat cerere de renunţare la judecata recursului prin declaraţia depusă la data de 29 mai 2020 prin poştă electronică şi, în original, la data de 4 iunie 2020.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Deşi sub aspectul formei, recurenta - pârâtă şi-a intitulat cererea ca fiind o "renunţare la judecată", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voinţa reală a părţilor cu privire la efectele cererii de renunţare, constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

În raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-pârâte Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti de renunţare la judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea recurentei pârâte Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti de renunţare la recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1991 din 29 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.