Driving instructor’s challenge to driving-school regulation rejected; partial withdrawal noted, appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 13.09.2017 pe rolul Curţii de Apel Piteşi, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor şi Ministrul Transporturilor - prin B., solicitând anularea unor prevederi din Ordinul Ministerul Transportului nr. 733/2013 pe care le apreciază neconstituţionale şi neoportune.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 192/F-CONT din 21 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B..

A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării OMT nr. 733/2013.

S-a respins ca nefondată cererea de anulare a dispoziţiilor solicitate din conţinutul OMT nr. 733/2013, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi Ministrul Transporturilor - prin B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 192/F-CONT din 21 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Consideră recurentul - reclamantă că prima instanţa era datoare să se pronunţe asupra legalităţii tezelor expresiilor şi cuvintelor nominalizate in cererea de chemare in judecată, in conformitate cu dispoziţiile art. 246 alin. (2) şi art. 247 alin. (2) din C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, in raport de art. 81 din Legea nr. 24/2000, cu carta drepturilor fundamentale a uniunii europene, Constituţia României, C. civ., Codul Muncii, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 21/1999 şi O.G. nr. 27/2011.

Instanţa de fond nu a aplicat corect principiul ierarhiei actelor administrative, interpretând eronat şi atributele dreptului de proprietate garantat de Constituţia României, care nu poate fin încălcat de niciun act normativ.

In plus, a arătat că prima instanţă nu a ţinut cont de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezentată de deciziile nr. 2731/2015, 3785/2015.

Astfel, Ministerul Transporturilor a desfiinţat nelegal categoria socio - profesională a instructorilor auto autorizat.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi declararea ca nelegale a tezelor, expresiilor şi cuvintelor nominalizate in cererea de chemare in judecată.

Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat la data de 12 aprilie 2012 recurs incident împotriva sentinţei civile nr. 192/F-CONT din 21 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, in ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ministrului transporturilor.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât Ministerul Transporturilor prin intâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul - reclamant in ceea ce priveşte soluţiile de respingere a cererilor de anulare şi suspendare a executării OMT nr. 733/2013.

Prin concluziile scrise depuse la data de 9 iunie 2020, recurentul - reclmant A. a declarat că renunţă la cererea de chemare in judecată formulată in contradictoriu cu fostul ministru C..

Recurentul - pârât a declarat prin adresa depusă la data de 18 iunie 2020 că nu se opune cererii de renunţare la judecată formulată de recurentul - reclamant.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 23 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului incident, constată faptul că recurentul - reclamant a formulat cerere de renunţare la judecata acţiunii formulate in contradictoriu cu pârâtul B..

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al pârţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Totodată, se constată că pârâtul şi-a exprimat acordul cu privire la renunţarea la judecată.

Faţă de cererea recurentului - reclamant de renunţare în parte la judecata acţiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă, instanţa va lua act de declaraţia recurentului - reclamant de renunţare la cererea de chemare in judecată in raport de pârâtul Ministrul Transporturilor şi, văzând obiectul recursului incident formulat de către pârât, care vizează exclusiv modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ministrului B., îl va respinge, în consecinţă.

Cu privire la recursului principal, în ceea ce priveşte critica recurentului - reclamant A. privind incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sub imperiul acestei norme de drept, se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc., motivele invocate de recurent neîncadrându-se in acest caz de casare.

Cu privire la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra anulării unor expresii din actul atacat, Înalta Curte reţine ca, având in vedere obligaţia judecătorului de a da calificarea corectă a obiectului acţiunii, consacrat de art. 22 din C. proc. civ., prima instanţă a analizat din perspectiva obiectului acţiunii in contencios administrativ definită de art. 2 alin. (1) lit. f) raportat la art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, legalitatea din OMT nr. 733/2013, emis de Ministerul Transporturilor raportat la actele juridice cu forţă superioară în baza cărora a fost emis, la Constituţia României şi prin raportare la vătămarea invocată de recurentul - reclamant privind imposibilitatea desfăşurării activităţii în cadrul PFA ca instructor auto în baza autorizaţiei sale valabile până în 2018.

Astfel, reţine Înalta Curte că reglementarea formelor de organizare juridică prevăzute în Ordinul nr. 733/2013 pentru organizarea şcolilor de conducători auto nu poate avea ca efect desfiinţarea categoriei socio - profesionale a instructorilor auto atestaţi şi nici nu poate fi de natură să afecteze dreptul acestora la proprietate şi la libera alegere a profesiei, deoarece de referă exclusiv la autorizarea şcolilor auto.

Emiterea noilor norme s-a justificat prin modificările aduse legislaţiei privind circulaţia pe drumurile publice şi prin necesitatea transpunerii în dreptul intern a legislaţiei comunitare în domeniu, respectiv Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, care are drept obiective îmbunătăţirea siguranţei rutiere, facilitarea liberei circulaţii a persoanelor care îşi stabilesc reşedinţa într-un alt stat membru decât statul care a eliberat permisul şi reducerea posibilităţilor de fraudare, precum şi Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12.12.2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, care recunoaşte dreptul autorităţii de autorizare de a condiţiona, motivat, accesul prestatorului la activitatea de servicii, de obligaţia acestuia de a se constitui într-o anumită formă juridică.

Conform acestei ultime directive şi actului normativ prin care a fost transpusă în ordinea juridică internă - Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, autorităţile române competente pot condiţiona accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia de obligaţia prestatorului de a se constitui sub o anumită formă juridică, dacă o asemenea cerinţă nu este nediscriminatorie, este justificată printr-un motiv imperativ de interes general şi este adecvată pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit.

Ministerului Transporturilor, în calitatea sa de autoritate emitentă şi în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 62 alin. (2) şi (3), art. 63 - 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 şi art. 4 alin. (1) pct. 55 din Hotărârea Guvernului nr. 24/2013, a adoptat, prin Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 733/2013, o reglementare necesară, proporţională şi nediscriminatorie privind normele de autorizare a şcolilor de conducători auto, fiind prevăzute condiţii similare pentru ambele forme juridice de organizare (persoane juridice şi persoane fizice autorizate). Scopul urmărit a fost acela de a se asigura baza materială adecvată pentru pregătirea teoretică şi practică necesară în vederea obţinerii permisului de conducere, pregătire care să fie reală, la standarde de calitate corespunzătoare şi desfăşurată în bune condiţii.

Astfel, se reţine că obligaţia de a deţine în folosinţă exclusivă şi permanentă spaţiul pentru procesul de învăţământ nu are un caracter nelegal sau abuziv, întrucât un asemenea spaţiu poate fi deţinut cu orice titlu (închiriere, comodat), fiind necesar pentru asigurarea condiţiilor optime de desfăşurare a procesului de instruire teoretică.

Măsura dotării vehiculelor cu sistem tehnic şi de monitorizare video şi audio a fost prevăzută pentru examinarea în vederea obţinerii permisului de conducere şi a fost justificată de propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu adresa nr. x/27.09.2012, de includere în componenţa dotării autovehiculelor folosite la executarea probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere, a unui sistem tehnic omologat de monitorizare a probei, care să ofere fiecărei părţi interesate (candidat, şcoală de conducători auto autorizată, serviciul comunitar permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor) proba martor a modului de desfăşurare a probei respective.

Cerinţa deţinerii echipamentelor şi dotării tehnico-didactice corespunzătoare conţinutului programelor şcolare de pregătire teoretică şi practică este, de asemenea, justificată faţă de atribuţiile recunoscute prin lege şcolilor de conducători auto pentru pregătirea integrală teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere auto, ceea ce implică obligaţii suplimentare pentru creşterea nivelului de pregătire a cursanţilor şi implicit, a gradului de siguranţă rutieră.

Toate aceste cerinţe nu încalcă principiul egalităţii de tratament şi nici libera concurenţă a agenţilor economici, sens în care s-a şi exprimat Consiliul Concurenţei (anterior emiterii Ordinului nr. 733/2013, la solicitarea adresată sub nr. x/2013 de Ministerul Transporturilor), arătându-se că reglementarea şcolilor de conducere auto ca societăţi comerciale sau în regim de persoane fizice autorizate prevede condiţii în mare parte similare pentru ambele forme de organizare şi că piaţa se va regla, oricum, prin introducerea unor condiţii de calitate.

Având în vedere scopul pentru care a fost emis Ordinul nr. 733/2013, respectiv necesitatea asigurării unui cadru eficient, complet şi unitar de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, precum şi pentru a se asigura cadrul legal necesar verificării şi controlului acestei activităţi din punct de vedere administrativ şi fiscal, apropierea condiţiilor specifice de dotare a celor care exercită activitatea este în concordanţă cu interesul public care, în materia dreptului administrativ este primordial interesului privat.

Înalta Curte reţine şi dispoziţiile O.G. nr. 27/2011, în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 733/2013, act normativ ce a prevăzut că autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, precum şi atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto necesari procesului de pregătire se face în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme, conform art. 62 alin. (2).

In raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât Ministerul Transporturilor şi-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competenţelor sale prevăzute de lege (O.G. nr. 27/2011) şi cu respectarea drepturilor reclamantului, ţinându-se seama că dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2008 care prevăd autorizarea persoanelor fizice autorizate reprezintă numai o condiţie prealabilă de organizare a activităţii de instructori auto.

Totodată, se reţine că autorizaţiile emise până la apariţia Ordinului nr. 733/2013 îşi menţin perioada de valabilitate, beneficiarul fiind nevoit a solicita eliberarea unei noi autorizaţii doar la expirarea valabilităţii.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 192/F-CONT din 21 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Ia act de declaraţia recurentului - reclamant de renunţare la cererea de chemare in judecată in raport de pârâtul Ministrul Transporturilor şi, pe cale de consecinţă, respinge recursul incident declarat de Ministerul Transporturilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.