Presidential order unavailable for off-label medication lacking statutory reimbursement basis

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 decembrie 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Cluj şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâţilor, fără somaţie şi fără trecerea unui termen suplimentar, la asigurarea tratamentului de substituţie cu alfa-1 antitripsină (medicament denumit Prolastin sau Respreeza), în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, până la soluţionarea plângerii prealabile formulate către pârâţi, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Ordonanţa preşedinţială nr. 5 din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Cluj şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj.

S-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Cluj şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj

S-a dispus obligarea pârâţilor, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la asigurarea către reclamantă a tratamentului de substituţie cu alfa-1 antitripsină (medicament denumit Prolastin sau Respreeza), în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, până la soluţionarea plângerii prealabile formulate către pârâţi.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs recurenţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Cluj şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj şi recurs incident recurenta-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.

3.1. Prin recursul declarat de recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanaţelor Publice, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

A susţinut recurentul că intre Statul Român prin MFP şi reclamantă nu există un raport juridic care să fie dedus judecăţii, reclamanta neformulând nicio pretenţie concretă în contradictoriu cu acest pârât.

Totodată s-a arătat că nu a fost adresată nicio plângere prealabilă MFP şi nicio solicitare în vederea asigurării medicamentului.

S-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, neputându-se reţine aparenţa de drept în măsura în care medicamentul solicitat nu se regăseşte în H.G. nr. 720/2018

3.2. Recurenta - pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj a formulat recurs prin care a solicitat instanţei admiterea căii de atac şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

S-a arătat că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut calitatea procesuală în speţa dedusă judecăţii, în condiţiile în care recurentul - pârât nu are raporturi juridice directe cu intimata - reclamantă, invocând în acest sens dispoziţiile art. 242 şi 262 din Legea nr. 95/2006 şi ale 191 din H.G. nr. 140/2018.

3.3. Recurenta - pârâtă Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj a formulat recurs prin care a solicitat, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

A precizat recurenta- pârâtă, în raport de cadrul legal reglementat de Legea nr. 95/2006 că direcţiile de sănătate publică judeţene au competenţe şi atribuţii numai în ceea ce priveşte sănătatea publică, acesta punând în aplicare programele de sănătate publică.

Pe fondul cererii de ordonanţă preşedinţială, recurenta a arătat că prima instanţă a cercetat aparenţa dreptului ignorând legislaţia în vigoare însă luând în considerare doar o serie de discuţii ale unor specialişti privind un tratament off-label.

A arăta recurenta că medicamentul pentru care se solicită compensare nu poate fi supus procesului de autorizare în condiţiile OMS nr. 861/2014, cât timp deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă nu a depus nicio cerere în acest sens către ANMDM.

3.4. Recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii, prin recursul formulat, a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea căii de atac şi respingerea acţiunii.

S-a apreciat că, în mod greşit, prima instanţă a constatat calitatea procesuală pasivă a recurentului, întrucât dispoziţiile art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006, ale art. 5 din H.G. nr. 2006/2015 prevăd că finanţarea programelor naţionale de sănătate publică este asigurată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Astfel, Ministerul Sănătăţii nu are atribuţii în ceea ce priveşte gestionarea FNUASS.

De asemenea, s-a arătat prin motivele de recurs, că în mod greşit prima instanţă a apreciat asupra admisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, prin prisma dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., în ceea ce priveşte existenţa condiţiei aparenţei de drept.

In acest sens, s-a precizat că intimata - reclamantă nu are dreptul de a beneficia de compensarea medicamentului solicitat, întrucât acesta nu figurează, la data solicitării potrivit H.G. nr. 720/2008, pe lista anexă a corespunzătoare medicamentelor compensate şi nu are protocol terapeutic aprobat.

3.5. Recurenta - pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a formulat recurs incident, arătând că hotărârea a fost dată cu greşita aplicare a normelor de drept material, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a arătat că medicamentul solicitat nu are ca indicaţie paniculită cauzată de deficitul de alfa 1 anti-tripsină, iar potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor art. 703 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, prescripţia medicamentului pentru nevoi speciale trebuie să respecte indicaţiile terapeutice pentru care a fost autorizat.

S-a indicat că prin Raportul de evaluare a tehnologiilor medicale din data de 17.02.2020 s-a concluzionat că medicamentul Respreeza nu întruneşte punctajul de admitere în Lista care cuprinde denumirile comune internaţionale, conform Ordinului ministrului sănătăţii nr. 861/2014.

A fost astfel emisă Decizia nr. 251 din 21.02.2020 de neincludere în Listă a medicamentului Respreeza pentru indicaţia puniculită prin deficit de afla 1 antitrispsina.

A solicitat recurenta, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a ANMDMR întrucât nu are calitate în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor principale ca neîntemeiate şi a recursului indicident ca inadmisibil, raportat la condiţiile prevăzute de art. 472 alin. (1) coroborat cu art. 491 din C. proc. civ.

A arătat intimata că, în materie, competenţa este partajată intre autorităţile statului conform atribuţiilor legale ale fiecăreia astfel că se impune respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive.

Pe fondul ordonanţei preşedinţiale a precizat că cererea sa este fundamentată pe faptul că medicamentul este inclus în lista medicamentelor autorizate în România, însă nu în cea compensate 100%, indicaţia medicamentului este pentru simptome pulmonare ale lipsei de Alpha 1 antitripsină, că medicul curant şi-a asumat tratamentul off - label, că pe plan european există recomandarea Consiliului din 8 iulie 2009 privind o acţiune în domeniul bolilor rare, însă nu a fost înfiinţată comisia bolilor rare în România.

A susţinut intimata -reclamantă că nu a solicitat includerea în H.G. nr. 720/2008 pentru indicaţia paniculita, ci includerea în Listele cu DCI -uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în regim de compensare 100 % a medicamentului Respreeza. Totodată a arătat că preţul medicamentului este prevăzut la poziţia 6846 - OMS 1470/2019.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 23 iunie 202, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată recursurile sunt întemeiate în limitele şi pentru motivele în continuare arătate.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Cluj, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâţilor, la asigurarea tratamentului de substituţie cu alfa-1 antitripsină (medicament denumit Prolastin sau Respreeza), în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, până la soluţionarea plângerii prealabile formulate către pârâţi, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat reclamanta că tratamentul aferent diagnosticului de care suferă se realizează prin administrarea medicamentului Respreeza sau Prolastin. Cu privire la medicamentul Respreeza prospectul medicamentului prevede că acesta se administrează pacienţilor care prezintă afecţiuni pulmonare pe fondul deficitului de alfa-1 antitripsină, fără a face referire la cazul concret al afecţiunii reclamantei, ceea ce determină ca medicamentul să fie unul off-label raportat la simptomatologia sa, fiindu-i administrat la propunerea medicului curant.

In raport de situaţia de fapt expusă exhaustiv în cererea de chemare în judecată, intimata - reclamantă a precizat că, sub aspectul condiţiei admisibilităţii ordonanţei preşedinţiale, respectiv a aparenţei de drept, cererea sa este intemeiată în condiţiile în care prin refuzul pârâţilor de a-i se acorda tratamentul solicitat, îi este nerespectat dreptul la viaţă, consacrat la nivel constituţional prin prevederile cuprinse în art. 22 din Constituţie, şi la nivel european prin art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi dreptul la tratament medical şi la sănătate, consacrat prin Legea nr. 46/2003 şi art. 34 din Constituţie.

In prealabil analizei motivelor de casare, Înalta Curte reţine, cu privire la admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială sub aspectul compatibilităţii cu procedura de contencios administrativ, că jurisprudenţial s-a apreciat că aceasta este admisibilă în raport de dispoziţiile art. 28 (1) din Legea nr. 554/2004, urmând astfel a se analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate cumulative prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la modalitatea de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive invocate recurenţi, Înalta Curte reţine bogata jurisprudenţă a instanţei supreme în acest tip de cauze.

Potrivit art. 1, coroborat cu art. 4 alin. (1) pct. 16 din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Sănătăţii este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aprobă, la propunerea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, norme, instrucţiuni şi alte reglementări cu caracter obligatoriu vizând asigurarea calităţii, eficacităţii şi siguranţei medicamentelor de uz uman şi siguranţa în utilizare a dispozitivelor medicale.

Potrivit dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 95/2006:

"Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 232. Modalităţile de prescriere şi eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru."

Art. 232 din acelaşi act normativ, statuează că:

"(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii Publice şi CNAS, cu consultarea CFR, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse."

Având în vedere că reclamanta urmăreşte recunoaşterea dreptului de a beneficia de un medicament care nu se află pe lista la care face referire textul de lege, rezultă că toate persoanele cu drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Din lectura textelor legale menţionate, Înalta Curte constată că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală sunt implicate mai multe autorităţi publice, competenţa fiind astfel partajată între Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cărora le revine dreptul şi obligaţia de a elabora lista, respectiv Guvernul României, care se pronunţă asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate competenţa în legătură cu decontarea medicamentelor respective.

Astfel, în opinia instanţei de control judiciar, se impune ca hotărârea pronunţată, prin finalitatea urmărită, să fie opozabilă tuturor "actorilor" implicaţi în demararea, executarea şi finalizarea procedurilor de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, justificând aşadar calitatea procesuală în cauză.

Pe cale de consecinţa, Înalta Curte constată că sub acest aspect, hotărârea primei instanţe este la adăpost de orice critică.

Recursurile sunt însă întemeiate, prin prisma motivelor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 997 din C. proc. civ.

Potrivit art. 997 din C. proc. civ.:"(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt".

Din aceste dispoziţii rezultă următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială: aparenţa de drept în favoarea reclamantei, urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

În opinia Înaltei Curţi, ca instanţă de recurs, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative de art. 997 C. proc. civ. şi anume condiţiile existenţei în favoarea reclamanţilor unei aparenţe a dreptului pretins vătămat şi condiţia neprejudecării fondului cauzei în sensul art. 997 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază prin "pipăirea fondului" în prezenta cauză că reclamanta nu are în favoarea sa o aparenţă a dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială.

Acesta deoarece, la nivel de aparenţă, intimata - reclamantă nu are dreptul, în temeiul legii, de a beneficia de compensarea în proporţie de 100% pentru achiziţionarea medicamentului solicitat conform art. 231 şi 232 din Legea nr. 95/2006 în calitate de asigurat, în condiţiile în care medicamentul nu figurează la data solicitării şi soluţionării prezentului recurs, potrivit H.G. nr. 720/2008, pe lista anexă corespunzătoare medicamentelor compensate, de care poate beneficia pentru afecţiunea de care suferă aceasta.

Pentru a stabili dacă aparenţa de drept este în favoarea reclamantei, trebuie pornită analiza de la actul normativ care reglementează Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, respectiv H.G. nr. 720/2008

Astfel, apreciază Înalta Curte că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că există o aparenţă de drept în favoarea intimatei - reclamante la asigurarea tratamentului cu medicamentul în litigiu, întrucât a fost demarată procedura de aducere a medicamentului Respreeza pe nevoi speciale.

Nu poate fi reţinută o culpă din partea autorităţilor implicate, având în vedere că nu există un drept legitim al reclamantei pe care acestea să îl fi nesocotit.

Ţinând cont de toate aceste împrejurări, este evident că în procedura simplificată a ordonanţei preşedinţiale, instanţa de fond nu avea posibilitatea să stabilească o altă aparenţă decât cea care rezultă cu necesitate din probele administrate şi din interpretarea textelor de lege ce au incidenţă în cauză, aşa cum au fost expuse mai sus.

Totodată, se reţine în raport de precizările formulate în recurs, că prin Decizia nr. 251/21.02.2020 emisă de ANMDM s-a dispus neincluderea în Listă a medicamentului Respreeza, DCI Inhibitor al alfa1 proteinazai umane, forma farmaceutică pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă, concentraţie 1000 mg, 4000 mg şi 5000 mg, pentru indicaţia paniculită prin deficit de alfa 1 antitripsină.

Mai mult, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă B. nu a depus la sediul ANMDMR. în condiţiile OMS nr. 861/2014, nicio cerere de evaluare a medicamentului pentru indicaţia Paniculită, cauzată de deficitul de alfa 1 anti-tripsină, în vederea includerii acestuia în H.G. nr. 720/2008.

Nici cât priveşte iniţierea din oficiu a procedurii de evaluare pentru includerea medicamentului în Listă pentru afecţiunea de care suferă reclamanta, aparenţa dreptului nu este în favoarea reclamantei. Astfel, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o posibilitate şi nu o obligaţie a autorităţii, iar pe de altă parte, această procedură nu poate fi iniţiată din oficiu când produsul nu îndeplineşte cel puţin două dintre criteriile de evaluare, respectiv lipsa autorizaţiei de punere pe piaţă pentru indicaţia şi lipsa rapoartelor de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de către agenţiile autorizate din Franţa, Marea Britanie şi Germania.

Împrejurarea că reclamantei i-a fost prescris şi administrat tratamentul de către medicul curant, iar în cazul său şi-a dovedit eficienţă, nu poate avea semnificaţia adoptată de prima instanţă, deoarece utilizarea acestora pentru afecţiunea de care suferă intimata - reclamantă se face off-label, iar în acest caz medicii şi pacienţii îşi asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicaţiilor aprobate la nivel naţional de ANMDM şi la nivel European de Agenţia Europeană a Medicamentului, însă autorităţile nu pot fi obligate să suporte costul unui astfel de tratament, cel puţin nu în procedura de faţă.

În cadrul ordonanţei preşedinţiale, instanţa de judecată are doar posibilitatea de a realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparenţa dreptului, iar pe această cale nu se poate dispune obligarea instituţiilor recurente de a deconta din bugetul FNUASS medicamentul solicitat de reclamantă pentru care nu există temei legal de decontare.

Reţine Înalta Curte că solicitarea făcută instanţei de contencios administrativ, pentru ca, în condiţiile art. 997 C. proc. civ., să exercite la nivel de apartenenţă şi de urgenţă un control de legalitate cu privire la refuzul pretins nejustificat al recurenţilor la a include în Lista medicamentelor compensate integral, medicamentul solicitat reprezintă o prejudecare a fondului, în condiţiile în care cererea se află în procedura prealabilă.

Se apreciază astfel că solicitarea intimatei - reclamante întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. proc. civ. presupune implicit ca instanţa să constate, la nivel de aparenţă refuzul nejustificat al autorităţilor pârâte de a completa (modifica) H.G. nr. 720/2008, ceea ce antamează chiar obiectul cererii de chemare în judecată.

Fără a nega dreptul reclamatei la efectuarea tuturor demersurilor pe care le presupune cazul său special, pentru asigurarea dreptului său la sănătate şi implicit la viaţă, instanţa de control judiciar constată că acest drept trebuie exercitat în limitele legii şi cu respectarea procedurilor care să asigure un tratament nediferenţiat pentru toţi pacienţii.

Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, este cert că soluţia excede limitelor ordonanţei preşedinţiale şi nu poate fi confirmată în recurs.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Inalta Curte reţine că:

Potrivit art. 491 din C. proc. civ. "(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător."

Din prevederile art. 472 din C. proc. civ. rezultă că recursul incident este o manifestare de voinţă care aparţine în exclusivitate acelei părţi din proces care a dobândit deja calitate de intimat, această calitate putând aparţine tuturor celor care au fost părţi în primă instanţă şi împotriva cărora s-a exercitat recursul principal.

Recursul incident se formulează în cadrul procesului în care se judecă recursul făcut de partea potrivnică, pentru că interesul de a declara calea de atac se naşte doar în această situaţie, aceea a atacării hotărârii.

Astfel, deşi hotărârea instanţei de fond îi era total nefavorabilă, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale nu a formulat un recurs principal în termenul legal. Prin recursul incident pârâta aduce critici sentinţei fondului care ar fi putut face obiectul unui recurs principal, însă pe care pârâta nu l-a formulat în termenul legal, eludând astfel dispoziţii exprese ale C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului incident invocată de intimata - reclamantă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, fiind incident motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil recursul incident şi în temeiul. art. 497 din C. proc. civ., va dispune admiterea recursurilor principale, urmând a casa hotărârea recurată, iar în rejudecare va dispune respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul incident declarat de Agenţia Naţională a Medicamentelor şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca inadmisibil.

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Cluj şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj împotriva Ordonanţei preşedinţiale nr. 5/2020 din 21 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de ordonanţă preşedinţială, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.