Securitate collaborator designation quashed for denial of party-expert assistance challenging forensic handwriting report

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 22 februarie 2018, a respins cererea reclamantului de încuviinţare a unui nou expert parte ca neîntemeiată, a respins obiecţiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză ca neîntemeiate, a luat act că pârâtul invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, a prorogat discutarea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a admis cererea de amânare formulată.

Prin sentinţa nr. 1999 din 26 aprilie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de către reclamant, a admis cererea pârâtului şi a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 53 alin. (2) din Constituţia României şi, totodată, a respins acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018 şi a sentinţei nr. 1999 din 26 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că intimatul a recunoscut scrierea notei informative din data de 24.01.1984, în schimb, a contestat scrierea notei informative din 26.10.1933.

Cu privire la nota informativă din data de 28.10.1983, prima instanţă a dispus derularea procedurii de verificare a acestui înscris, stabilind ca verificarea să se realizeze prin expertiză grafoscopică.

Recurentul consideră că procedura derulată a încălcat prevederile art. 303 alin. (3) pct. 2, art. 6, art. 13, art. 22, dar şi art. 330 alin. (5) din Codul de Procedură, situaţie ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

Recurentul precizează că în cauză, s-a efectuat un raport de expertiză împotriva căruia s-au formulat obiecţiuni, în termen legal, pornind de la chestiuni care, în mod vădit, puneau sub semnul îndoielii concluziile acestui raport.

Prima instanţă a respins atât cererea de obiecţiuni şi de efectuare a unei noi expertize, cât şi cererea de desemnare a unui nou expert-parte, dar şi cererea de acordare a unui termen până la care noul expert să poată realiza punctul său de vedere.

De asemenea, prima instanţă a respins cererea de prorogare a termenului până la care C.N.S.A.S. va putea formula obiecţiuni mai cuprinzătoare care să ţină seama şi de opinia unui expert şi nu doar de chestiuni legale.

Se mai precizează că expertul-parte încuviinţat de instanţă nu şi-a mai putut desfăşura activitatea profesională, în urma unor grave probleme de sănătate, aşa cum rezultă din Biletul de ieşire din spital precum şi din Scrisoarea Medicală, care au fost depuse la dosarul cauzei.

Nici părţilor şi nici experţilor parte nu li se comunică direct rapoartele de expertiză realizate de LIEC Bucureşti sau de INEC. Părţile iau cunoştinţă de rapoarte de la dosarul cauzei şi, ulterior, respectivele părţi le comunică şi experţilor-parte,

Recurentul mai arată că între termenul de judecată din 07.12.2017 şi termenul de judecată din 22.02.2018, a luat cunoştinţă de raportul de expertiză, urmând comunice şi expertului-parte acest raport.

Faţă de această situaţie, pe care nici expertul-parte desemnat şi nici recurentul nu o puteau anticipa, s-a solicitat primei instanţe desemnarea unui nou expert-parte, în persoana domnului expert criminalist autorizat B..

În opinia recurentului, numai ulterior încuviinţării, de către prima instanţă, a unui nou expert-parte, acesta ar fi putut studia nemijlocit documentele originale aflate la grefa instanţei, în vederea formulării unui punct de vedere concludent din punct de vedere tehnic.

Cu toate acestea, prima instanţă a respins atât cererea de obiecţiuni şi de efectuare a unei noi expertize, cât şi cererea de desemnare a unui nou expert-parte, dar şi cererea de acordare a unui termen până la care noul expert să poată realiza punctul său de vedere.

Recurentul mai arată că potrivit art. 303 alin. (3) punctul 2 din Noul C. proc. civ., înscrisurile de sub semnătură privată pot fi folosite ca scripte de comparaţie doar în măsura în care sunt acceptate de toate părţile. În cauza de faţă, recurentul s-a opus folosirii acestor înscrisuri, întrucât nu sunt scrise în mod cert de intimatul-pârât.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată, recurentul arată că practica judecătorească a arătat constant, în interpretarea şi aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, că atitudinea prin care o persoană îşi exprima nemulţumirea faţă de Partidul Comunist Român, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist. Este necontestat faptul că atitudinea persoanei denunţate era explicit politică şi reprezenta un refuz, care a reflectat clar opinia negativă a persoanei denunţate faţă de Partidul Comunist.

Gestul persoanei denunţate nu a fost justificat, sub nicio formă, de o situaţie obiectivă, întrucât această persoană nu a invocat faptul că nu ar fi deţinut suma de bani necesară pentru cotizaţie şi nici că ar fi scăpat din vedere obligaţia de a plăti cotizaţia, ci, potrivit notei informative scrise de intimat, a refuzat plata acestei cotizaţii, ca expresie clară a opiniei negative faţă de Partidul Comunist.

Prin urmare, câtă vreme prima instanţă a considerat că denunţarea unei persoane care refuza achitarea cotizaţiei către Partidul Comunist nu s-ar înscrie în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, contrar practicii judecătoreşti care a arătat constant, în interpretarea şi aplicarea art. 2 lit. b) din G.U.G. nr. 24/2008, că atitudinea prin care o persoană îşi exprimă nemulţumirea faţă de Partidul Comunist Român reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, rezultă că prima instanţă a respins acţiunea, încălcând şi aplicând greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2006 ceea ce atrage incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin acţiunea formulată recurentul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

În motivare, recurentul a susţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, prin notele informative din data de 28.10.1983 şi 24.01.1984, pârâtul a furnizat fostei Securităţi informaţii potrivnice regimului comunist (nemulţumirile unor colegi de serviciu legate de modul de viaţă existent, respectiv neplata contribuţiei de partid), conştientizând că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de investigare, prin încălcarea dreptului la viaţă privată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.05.2018, Curtea de Apel a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, a respins ca neutilă proba cu interogatoriul reclamantului şi a dispus parcurgerea procedurii prevăzute de art. 302-303 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte nota informativă nr. 11 din data de 28.10.1983.

După depunerea scriptelor de comparaţie, prin încheierea de şedinţă din data de 29.06.2017, instanţa de fond a încuviinţat pârâtului proba cu expertiză criminalistică în specialitatea grafică, raportul de expertiză efectuat de către Laboratorul Interjudeţan de Expertize Criminalistice Bucureşti fiind depus la dosar în data de 23.11.2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.02.2018, Curtea de Apel a respins obiecţiunile formulate de recurent la raportul de expertiză criminalistică.

Înalta Curte constată că, procedând în acest mod, instanţa de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 22 dar şi cele ale art. 330 alin. (5) din C. proc. civ.

Prin urmare, în cauză, a operat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recunoscut de jurisprudenţa Convenţiei.

Conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Practic recurentul a fost pus în situaţia de a evalua o lucrare de specialitate, fără a beneficia de sprijin de specialitate, deşi potrivit art. 330 alin. (5) C. proc. civ. legiuitorul a prevăzut dreptul părţilor de a beneficia de opinia unui expert ales.

Acest drept nu poate fi lipsit de conţinut şi nu se limitează la încuviinţarea formală a participării unui expert-parte, ci la posibilitatea efectivă a acestor experţi-parte de a formula întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei aşa cum prevede expres art. 330 alin. (5) din Noul Cod de Procedură.

Având în vedere modul în care a procedat instanţa de fond, aceasta a pricinuit recurentului-reclamant o vătămare, încălcând principiul egalităţii armelor, consacrat de jurisprudenţa Convenţiei, care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii pronunţate.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere toate apărările invocate de părţi în susţinerea intereselor lor legitime.

Motivul de casare astfel reţinut, face inutilă examinarea celorlalte critici formulate prin motivele de recurs invocate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi încheierea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018, şi a sentinţei nr. 1999 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2021.