Mootness of judicial salary equalization action following post-litigation administrative recalculation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appeals filed by the defendant Ministry of Justice and the lower court tribunal, quashed the appellate court's judgment that had partially admitted the plaintiffs' claims, and dismissed the action as moot (lacking object). The dispute involved two judicial assistants who challenged specific ministerial orders for non-compliance with salary calculation rules, seeking recalculation of their classification allowances based on a sectoral reference value of 405 RON and the payment of the resulting wage differences with legal penalty interest for the period between 2015 and 2018. The Supreme Court determined that the subject of the claim ceased to exist because the Ministry of Justice issued a subsequent order in 2018 that recalculated the allowances using a higher sectoral reference value than requested, thereby satisfying the plaintiffs' substantive demand for maximum salary equality. Relying on the procedural doctrine that a civil action must retain a valid object throughout the proceedings (Civil Procedure Code arts. 29, 32, and 496), the court concluded that the pre-existing litigation became moot once the administrative authority rectified the disputed salary calculation.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 90/2017, art. 32 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Mootness of judicial salary equalization action following post-litigation administrative recalculation: The dispute involved two judicial assistants who challenged specific ministerial orders for non-compliance with salary calculation rules, seeking recalculation of their classification allowances based on a sectoral reference value of 405 RON and the payment of the resulting wage differences with legal penalty interest for the period between 2015 and 2018. The Supreme Court determined that the subject of the claim ceased to exist because the Ministry of Justice issued a subsequent order in 2018 that recalculated the allowances using a higher sectoral reference value than requested, thereby satisfying the plaintiffs' substantive demand for maximum salary equality. Relying on the procedural doctrine that a civil action must retain a valid object throughout the proceedings (Civil Procedure Code arts. 29, 32, and 496), the court concluded that the pre-existing litigation became moot once the administrative authority rectified the disputed salary calculation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeals, quashing the appealed judgment, and dismissing the action as moot upon re-judging.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2021
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 07.09.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui:
1. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 1485/C din 24.05.2017, respectiv art. 2 din O.M.J. nr. 4680/C şi emiterea dispoziţiei de salarizare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.05.2015, ţinând seama, de la 01.12.2015, şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;
2. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care I-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2173 din 8 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Iaşi şi a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Vaslui; a dispus anularea în parte, în privinţa reclamantelor, a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/12.12.2016 şi a Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1485/24.05.2017; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să emită, pentru fiecare reclamantă, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiţiei să emită, pentru fiecare reclamantă, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizaţiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 şi până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; a obligat pe pârâtul Tribunalul Vaslui să plătească reclamantelor diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu 09.04.2015 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
3. Cererile de recurs
3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 2173 din 8 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul Vaslui, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantelor ca rămasă fără obiect.
În motivarea recursului arată că prin Ordinul nr. 2066/C/2018 emis de Ministrul Justiţiei s-a dispus ca în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, valori ce includ valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 4 % începând cu data de 09.04.2015 şi cu 10 % începând cu data de 01.12.2015, solicitată prin prezenta acţiune.
În ceea ce priveşte dobânda legală penalizatoare solicitată, arată că potrivit art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 90/2017 se acordă dobânda legală remuneratorie.
3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate în sensul respingerea acţiunii reclamantelor ca rămasă fără obiect.
În motivarea recursului arată că acţiunea reclamantelor a rămas fără obiect în raport cu emiterea de către Ministrul Justiţiei a Ordinului nr. 2066/C/2018.
4. Apărările formulate
Recurentul-pârât Tribunalul Vaslui a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursurilor şi respingerea acţiunii reclamantelor ca rămasă fără obiect.
Intimata-pârâtă Curtea de Apel Iaşi a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursurilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamantele A. şi B. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui:
1. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului nr. 1485/C din 24.05.2017, respectiv art. 2 din O.M.J. nr. 4680/C şi emiterea dispoziţiei de salarizare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.05.2015, ţinând seama, de la 01.12.2015, şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;
2. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care I-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .
Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.
La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.
Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimatelor-reclamante prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.
Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimatelor şi a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, acţiunea reclamantelor a rămas fără obiect.
De asemenea, în aplicarea dispoziţiilor Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 s-a emis de către Ministerul Justiţiei Ordinul nr. 94/C/2019, care le vizează în mod expres pe cele două reclamante, conform Anexei nr. 8 la acest ordin, depusă în copie la dosar recurs.
Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Tribunalul Vaslui şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2173 din 8 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Tribunalul Vaslui şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2173 din 8 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 21 ianuarie 2021.