Municipality fails to compel transfer of state land from public to private domain absent government decision; appeal upheld.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant municipality's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision that rejected the action against the Romanian State through the Ministry of Public Finance and the Ministry of Agriculture and Rural Development for lack of passive standing, and the dismissal remains in force. The dispute involved the municipality's administrative action seeking an order compelling the defendants to remove a 50-hectare agricultural plot from the state's public domain and transfer it to the municipality's private domain following restitution, based on Law No. 213/1998. The court held that, under Article 10(2) of Law No. 213/1998, such a transfer from public to private domain is effected exclusively by a government decision, so the defendants lacked standing because the operation involves a disposition right, not an administration right (rendering Article 12(5) inapplicable); the request to introduce the Government in the appeal was rejected because modifying the procedural framework is barred at that stage under Articles 478(1) and 494 of the Civil Procedure Code, and the remaining cassation grounds were raised only formally.
Legislator headnote
AI generatedart. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, art. 478 alin. (1) C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Municipality fails to compel transfer of state land from public to private domain absent government decision; appeal upheld: The dispute involved the municipality's administrative action seeking an order compelling the defendants to remove a 50-hectare agricultural plot from the state's public domain and transfer it to the municipality's private domain following restitution, based on Law No. 213/1998. The court held that, under Article 10(2) of Law No. 213/1998, such a transfer from public to private domain is effected exclusively by a government decision, so the defendants lacked standing because the operation involves a disposition right, not an administration right (rendering Article 12(5) inapplicable); the request to introduce the Government in the appeal was rejected because modifying the procedural framework is barred at that stage under Articles 478(1) and 494 of the Civil Procedure Code, and the remaining cassation grounds were raised only formally.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 15.03.2017 pe rolul Judecătoriei Urziceni sub nr. x/2017, reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, obligarea pârâţilor la scoaterea din domeniul public al statului, ca urmare a retrocedării, a suprafeţei de 50 ha teren agricol aflat în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, înscris la poziţia 102071, în vederea trecerii în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale Comuna Sfântu Gheorghe.
Prin sentinţa civilă nr. 979 din 08.06.2017, pronunţată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3461 din 04 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţi, şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 3461 din 04 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului şi rejudecarea cauzei, precum şi introducerea în cauză a Guvernului României.
În motivarea recursului consideră că trebuie menţinut în cauza Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, deoarece îi aparţine competenţa de a iniţia realizarea operaţiunilor prealabile şi formularea propunerii de emitere a Hotărârii de Guvern, iar pe de altă parte, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este ordonator principal şi administrator al terenului în cauză, aşa cum rezultă din anexa la adresele nr. x/24.11.2016 şi nr. y/27.10.2017 ale Direcţiei Generale Buget Finanţe şi Fonduri Europene din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Mai arată că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu era străin de această situaţie, deoarece în anii 2009, 2010 şi 2011 atât Consiliul local Sfântu Gheorghe, cât şi Instituţia Prefectului Ialomiţa, au făcut demersuri şi au înaintat Ministerului Agriculturii hotărârile privind preluarea prin transfer a dreptului de proprietate a suprafeţei de teren în cauză, respectiv Hotărârea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a constatat trecerea suprafeţei de 50 ha din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei Sfantu Gheorghe, însă Ministerul Agriculturii nu a continuat demersurile ce se impuneau.
Precizează că, având în vedere prevederile Legii nr. 213/1998, hotărârea recurată este neîntemeiată, deoarece Guvernul României nu poate iniţia proiectul de hotărâre decât pe baza unei solicitări, a unei propuneri şi consideră că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale era şi este cel în măsura sa îndeplinească procedurile ce se impun, iar în privinţa Ministerului Finanţelor Publice invocă art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, conform căruia în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
4. Apărările formulate
Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta Primăria Comunei Sfântu Gheorghe a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, obligarea pârâţilor la scoaterea din domeniul public al statului, ca urmare a retrocedării, a suprafeţei de 50 ha teren agricol aflat în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, înscris la poziţia 102071, în vederea trecerii în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale Comuna Sfântu Gheorghe.
Cu titlu preliminar, instanţa de recurs constată că recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, pct. 7 şi pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 şi, întrucât în raport cu data introducerii acţiunii, 15.03.2017, prezenta cauză se judecă conform noului C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a înţeles să-şi întemeieze cererea de recurs pe dispoziţiile echivalente din noul C. proc. civ., respectiv art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.
Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că prin aceasta s-a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, Înalta Curte constată că potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind bunurile proprietate publică, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv 15.03.2017:
"(2) Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel."
Instanţa de fond a sesizat în mod corect că reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la scoaterea terenului respectiv din domeniul public al statului în vederea trecerii în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, solicitare în raport cu care a admis în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Această soluţie se impune în raport cu împrejurarea că pentru imobilul în litigiu, fiind în proprietatea publică a statului, scoaterea acestuia din domeniul public al statului şi trecerea în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, se face prin hotărâre de Guvern şi, din această perspectivă, pârâţii chemaţi în judecată nu au nicio calitate.
Referitor la aspectul invocat prin cererea de recurs, conform căruia în privinţa Ministerului Finanţelor Publice sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, ce prevede că în litigiile vizând dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte constată că acest text de lege nu este aplicabil în cauză, deoarece în speţă nu este vorba despre un drept de administrare, ci de scoaterea unui teren din domeniul public al statului şi trecerea acestuia în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, operaţiune care are atributul unui drept de dispoziţie.
În ceea ce priveşte solicitarea recurentei-reclamante de a se dispune în recurs introducerea în cauză a Guvernului României, instanţa de recurs constată că aceasta se putea face în faţa instanţei de fond, întrucât potrivit art. 478 alin. (1) C. proc. civ.:
"(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe", prin cadrul procesual înţelegându-se părţile, obiectul şi cauza unei pricini.
Textul de lege mai sus arătat se aplică şi în faţa instanţei de recurs, în baza art. 494 C. proc. civ., potrivit cătruia:
"Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".
În acelaşi sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Or, din această perspectivă, hotărârea instanţei de fond apare ca legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept la starea de fapt din speţă.
De altfel, prin cererea de recurs recurenta-reclamantă nu explică de ce nu a formulat cererea de introducere în cauză a Guvernului României în faţa primei instanţe, autoritatea ce are competenţa emiterii hotărârilor de Guvern.
În ceea ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că au fost invocate formal, nefiind menţionată nicio critică ce ar putea fi subsumată acestor motive de casare.
Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Primăria Comunei Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei nr. 3461 din 04 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Primăria Comunei Sfântu Gheorghe împotriva sentinţei nr. 3461 din 04 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.