Incompatibility of local councilor with employment in mayor’s special staff under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2017 la Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2017, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin sentinţa civilă nr. 577/2017 din 8 iunie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului arată că Agenţia Naţională de Integritate a reţinut prin raportul de evaluare atacat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) şi art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, deoarece recurentul a deţinut în perioada 30.04.2014 - 6.07.2016 atât funcţia de consilier local al comunei Gura Văii din judeţul Bacău, cât şi funcţia de şofer în cadrul aceleiaşi primării.

Arată că iniţial a deţinut funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local Gura Văii, începând cu luna iunie 2012, iar, ulterior, prin contractul individual de muncă nr. x/30.04.2014 încheiat cu Primăria Gura Văii, în calitate de angajator, a ocupat şi postul de şofer pe autobasculantă. Raporturile de muncă întemeiate pe acest contract au încetat prin demisie la data de 6.07.2016.

Consideră că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât funcţia de şofer nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, iar pe de altă parte, girul de legalitate pentru un act administrativ este dat de semnătura secretarului unităţii administrativ teritoriale.

Precizează că prin Legea nr. 286/2006, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001, a fost introdus art. 1562, care prevede că noţiunea de aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte în cuprinsul tuturor actelor normative cu denumirea aparat de specialitate al primarului, modificarea operând şi în Legea nr. 161/2003.

Menţionează că recursul vizează interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi că nu orice persoană care are calitatea de funcţionar public în cadrul unei unităţi administrativ teritoriale sau care este angajat cu contract de munca de o astfel de unitate administrativa face parte din aparatul de specialitate al primarului.

În acest sens, susţine că numai printr-o analiză raportată la situaţia de fapt se poate aprecia asupra stării de incompatibilitate, apreciind că în considerarea HCL nr. 50/22.08.2013 şi a art. 61 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, instanţa trebuia ca, în interpretarea dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, să se raporteze la intenţia legiuitorului, în sensul de a verifica în concret cum putea influenţa adoptarea hotărârilor de Consiliu Local asupra postului de şofer.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de integritate a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, analizând recursul de faţă, se constată că recurentul-reclamant a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticând argumentele primei instanţe referitoare la interpretarea textului de lege în baza căruia s-a reţinut starea de incompatibilitate şi indicând argumentele pentru care apreciază că incompatibilitatea nu poate fi reţinută în speţă.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2017, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate a fost generată de exercitarea concomitentă a funcţiei de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Gura Văii, judeţul Bacău şi a funcţiei de şofer (angajat cu contract individual de muncă) în cadrul aparatului de specialitate al Primarului UAT Comuna Gura Văii, judeţul Bacău, respectiv în cadrul Compartimentului Deservire şi Servicii, în privinţa căruia Consiliului Local are atribuţii de organizare şi funcţionare.

Întemeindu-şi calea de atac exercitată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat, în esenţă, aplicarea eronată de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 având în vedere că, în calitate de şofer, nu face parte din aparatul de specialitate al Primarului.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a săvârşit nicio eroare în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de drept material incidente în speţă, dispoziţii pe care în mod corect le-a identificat şi aplicat împrejurărilor de fapt stabilite pe baza probelor administrate în cauză.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a negat deţinerea simultană a celor două calităţi în intervalul reţinut prin raport, punând în discuţie numai starea de incompatibilitate din perspectiva faptului că, în opinia acestuia, serviciul menţionat nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, iar pe de altă parte, prin adoptarea de Hotărâri ale Consiliului Local nu poate influenţa funcţia de şofer.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...) c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv", fiind evidentă existenţa unei stări de incompatibilitate, având în vedere că recurentul-reclamant a deţinut simultan în perioada 30.04.2014-6.07.2016 funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Gura Văii, judeţul Bacău, cât şi funcţia de şofer în cadrul compartimentului de deservire din aparatul de specialitate al Primarului comunei Gura Văii, judeţul Bacău.

În mod corect a sesizat prima instanţă că prin Legea nr. 286/2006, pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, a fost introdus un nou articol, art. 1562 (devenit, în urma republicării actului normativ la data de 20.02.2007, art. 132), care prevede că denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate, motiv pentru care denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului.

Prin urmare, tot în mod corect a concluzionat instanţa de fond că înlocuirea sintagmei aparat propriu de specialitate al consiliului local cu sintagma aparat de specialitate al primarului a operat de drept şi în Legea nr. 161/2003, astfel încât art. 88 alin. (1) lit. c) se referă la calitatea de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

Astfel fiind, potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel cum a fost modificat prin art. 132 din Legea nr. 215/2001, introdus prin Legea nr. 286/2006, funcţia de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

Legat de acest aspect, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 36 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 "consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale", iar potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, "(2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii: a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local."

În speţă, incidenţa ipotezei avute în vedere de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 este cu atât mai evidentă cu cât, nu numai că aparatul în cadrul căruia funcţiona recurentul-reclamant a fost înfiinţat şi a funcţionat în subordinea Consiliului Local al comunei Gura Văii, judeţul Bacău, unde recurentul exercita funcţia de şofer, dar este şi coordonat de Primarul comunei Gura Văii, în calitate de reprezentant al Primăriei.

În speţă, se constată că, după încheierea contractului individual de muncă pentru funcţia de şofer, respectiv 30.04.2014, una din funcţii, şi anume cea de şofer, a devenit subordonată celeilalte, atât sub aspect decizional, cât şi sub aspect executiv, aceasta fiind raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze această stare de incompatibilitate.

Recurentul-reclamant, care deţinea calitatea de ales local, nu putea desfăşura concomitent şi activitatea de şofer în cadrul Compartimentului deservire şi servicii, întrucât cerinţa de imparţialitate nu este îndeplinită, putându-se găsi în situaţia în care nu şi-ar fi putut îndeplini cu obiectivitate cumulul de atribuţii ce îi reveneau în dubla calitate.

Nimic nu îl împiedica pe recurent să aleagă între calitatea de ales local şi cea de şofer în cadrul unui compartiment ce facea parte din aparatul de specialitate al Primarului, obligaţie pe care o avea conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, text care prevede că:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie".

În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, pronunţându-se în cauze similare celei de faţă, a reţinut că, dacă s-ar da valenţe juridice distincţiei făcute între aparatul propriu de specialitate şi servicii subordonate consiliului local, şi implicit, dacă s-ar accepta interpretarea că funcţia de consilier local nu este incompatibilă cu calitatea de salariat în cadrul unui serviciu subordonat consiliului local, ar însemna că incompatibilitatea acestor structuri aflate sub autoritatea Consiliului Local ar rămâne fără nicio acoperire factuală, ceea ce ar conduce la restrângerea fără temei legal a sferei de aplicabilitate a unei dispoziţii legale, ceea ce evident contravine scopului reglementării. (Decizia nr. 259/2018, Decizia nr. 2963/2017).

Cât priveşte faptul că recurentul-reclamant şi-a dat demisia din funcţia de şofer, Înalta Curte reţine că această împrejurare nu poate pune în discuţie legalitatea Raportului de evaluare, incidenţa dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 fiind reţinută pentru intervalul în care acesta a cumulat ambele funcţii.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond, prin care s-a reţinut că ocuparea concomitentă a celor două funcţii se încadrează în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, este legală şi, reţinând că prima instanţă a apreciat în mod corect cu privire la caracterul nefondat al acţiunii, va respinge recursul formulat, ca nefondat, apreciind că în calea de atac nu au fost invocate aspecte de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.