Securitate collaborator status affirmed; appeal against confirmation dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.01.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca instanţa să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2264 din 12 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2264 din 12 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate, în ipoteza reţinerii cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că singura probă adusă în susţinerea cererii de chemare în judecată este Nota informativă din data de 10.09.1987 şi că instanţa de fond nu a ţinut cont de contextul socio-istoric general al acelei epoci, când cetăţenii erau practic şantajaţi să facă denunţuri pentru a nu-şi pierde locul de muncă şi pentru a-şi proteja familia, şi nici de contextul particular constând în domeniul său profesional (pădurar).

Precizează că recunoaşte că a fost recrutat, dar că a mimat disponibilitatea sa de a colabora cu organele de miliţie, oferind informaţii lipsite de substanţă şi care nu puteau avea nicio relevanţă cu privire la drepturile şi libertăţile persoanei, cum ar fi: Nota de analiză din 22.09.1988, în care a precizat că a furnizat materiale informative referitoare la unele stări de spirit din rândurile cetăţenilor din satul Glogova privind aprovizionarea celor două magazine alimentare; Nota de analiză din 14.07.1989, în care a arătat că sursa a mai furnizat materiale cu valoare operativă, cu privire la unele comentarii şi stări de spirit create în rândul populaţiei, cât şi a membrilor cooperatori de la C.A.P. Glogova; Nota informativă din 09.06.1988 şi Nota informativă din 04.03.1989, etc.

Susţine că aceste note vizau situaţia materială grea, astfel că niciuna dintre condiţiile impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu este îndeplinită, declaraţiile sale nereferindu-se la acţiuni şi atitudini potrivnice puterii comuniste şi nefiind de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte Nota informativă din 10.09.1987, arată că simpla informare despre ascultarea postului Vocea Americii nu reprezintă o atitudine împotriva regimului comunist român, fiind vorba de o ştire privind aterizarea unui pilot german în Piaţa Roşie din Moscova şi că tehnica ruşilor este slabă.

Apreciază că nu s-a ţinut cont de faptul că activitatea sa a fost considerată nesatisfăcătoare, întrucât nu era implicat şi credibil, fiind la rândul său urmărit de trei surse: B., C. şi D. şi nici de faptul că numitul E. din nota informativă din data de 06.08.1988 era, de fapt, informator.

Consideră că nu se face vinovat de nicio faptă ilicită şi niciuna dintre persoanele enumerate în nota de constatare a CNSAS nu a avut de suportat consecinţe de natură administrativă, civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, nefiind menţionate critici ale hotărârii recurate care să poată fi încadrate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, analizând recursul de faţă, se constată că, deşi recurentul-pârât redă starea de fapt, conţine şi critici referitoare la hotărârea recurată, respectiv la considerentele instanţei de fond, arătând inclusiv argumentele în susţinerea punctului său de vedere.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat ca instanţa să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

Înalta Curte constată că recurentul-pârât a fost recrutat în calitate de colaborator al Securităţii la data de 28.05.1987, conform angajamentului dat de acesta şi depus la dosar fond, precum şi a raportului cu propunerea de recrutare, depus la dosar fond.

Recrutarea s-a făcut în vederea supravegherii informative a personalului navetist din rândul locuitorilor comunei Glogova, jud. Gorj.

Analizând actele de la dosar, se constată că, deşi în dosarul recurentului-pârât nu se regăsesc toate notele informative date de către acesta, opisul depus, cuprinzând 26 de materiale informative este edificator în ceea ce priveşte activitatea recurentului.

Din cele 26 de materiale informative s-a păstrat doar unul, conţinând mai multe note informative, relevantă din punctul de vedere al reţinerii calităţii de colaborator al Securităţii fiind Nota informativă din 10.09.1987 referitoare la numitul F., care, într-o conversaţie, şi-a exprimat părerea cu privire la tehnica slabă a radarelor URSS, informaţie pe care a precizat că o cunoaşte de la postul de radio Vocea Americii.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de recurs apreciază ca fiind nefondate susţinerile recurentului-pârât în sensul că informaţiile date nu s-au referit la acţiuni şi atitudini potrivnice puterii comuniste şi nu sunt de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, este de notorietate faptul că ascultarea posturilor de radio Europa Libera şi Vocea Americii, diseminarea informaţiilor auzite la aceste posturi şi exprimarea acordului cu acestea erau considerate de către regimul politic din perioada comunistă drept atitudini potrivnice, întrucât prezentau opinii critice la adresa regimurilor comuniste, fiind aduse în discuţie atât aspecte ideologice, cât şi nivelul scăzut de trai al cetăţenilor români, interdicţiile şi limitările severe ale unor drepturi fundamentale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute susţinerile recurentului-pârât în sensul că ascultarea postului de radio Vocea Americii nu reprezintă prin ea însăşi o atitudine potrivnică regimului comunist, câtă vreme autorităţile comuniste de la acel moment o percepeau astfel şi informările de acest gen conduceau inevitabil la îngrădirea drepturilor persoanelor vizate, prin urmărirea şi supravegherea acestora de către autorităţile regimului comunist.

Celelalte note existente în cadrul aceluiaşi material informativ vizează diferite aspecte, la o primă vedere nerelevante pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Cu toate acestea, în contextul în care respectivele note vizau aspecte cu privire la condiţiile de trai din perioada comunistă, se poate aprecia, cu suficient temei, că şi acele persoane puteau fi supravegheate, urmărite sau să sufere anumite repercusiuni, cu atât mai mult cu cât respectivele note conţin observaţii cu privire la continuarea măsurilor de supraveghere.

În consecinţă, Înalta Curte reţine, de pe o parte, că: dosarul de colaborator al recurentului-pârât cuprindea un opis cu 26 de materiale informative constituite în baza notelor informative date de către acesta; din Nota de analiză din 22.09.1988 reiese că recurentul-pârât a furnizat 17 note informative referitoare la anumite persoane, iar din Nota de analiză din 14.07.1989 reiese că recurentul-pârât a furnizat 11 note informative referitoare la alte persoane, iar pe de altă parte, instanţa de recurs reţine conţinutul notelor informative depuse la dosarul cauzei, cu precădere Nota informativă din data de 10.09.1987, aspecte în raport cu care consideră că activitatea recurentului-pârât s-a încadrat în noţiunea de colaborator al Securităţii.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (...) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

În mod corect a reţinut prima instanţă faptul că în speţă este vorba despre denunţuri în sensul unei conduite potrivnice regimului comunist.

De altfel, recurentul-pârât nu a negat furnizarea notelor informative şi, mai mult, a recunoscut activitatea sa, apreciind în mod nefondat că acestea nu au avut de suportat consecinţe de natură administrativă, civilă, penală sau alte constrângeri cauzatoare de prejudicii.

Or, reprezintă o ingerinţă în viaţa intimă, privată a persoanei urmărite, solicitarea şi obţinerea organizată de informaţii despre convingerile intime ale unei persoane, despre preocupările acesteia, despre anturajul sau acţiunile acesteia, prin intermediul unor persoane instruite, inclusiv în sensul provocării deliberate de discuţii cu persoana urmărită pentru a cunoaşte convingerile, intenţiile şi acţiunile acesteia.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că este nerelevant faptul că unele dintre informaţiile date vizau probleme de familie sau traiul greu, câtă vreme recurentul-pârât a dat respectivele note, iar acestea au stat la baza intensificării măsurilor de supraveghere a persoanelor vizate de aceste note.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speţă, activitatea recurentului-pârât a fost aceea de colaborator al Securităţii, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv acesta a furnizat informaţii, sub forma notelor informative, prin care denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Mai mult, recurentul- pârât a dat şi o listă de relaţii, în care arată că "vreau şi pot să dau relaţii despre următoarele persoane", nominalizând persoanele respective.

Se reţin a fi nefondate şi susţinerile recurentului- pârât în sensul că instanţa de fond nu a ţinut cont de contextul socio-istoric general al acelei epoci, când cetăţenii erau şantajaţi să facă denunţuri pentru a nu-şi pierde locul de muncă şi pentru a-şi proteja familia, şi nici de contextul particular constând în domeniul său profesional, câtă vreme nici în faţa instanţei de fond şi nici a instanţei de recurs, recurentul-pârât nu a făcut dovada acestor susţineri.

În acelaşi sens, se reţine că, raportat la textul de lege mai sus arătat, constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu este condiţionată de elementul intenţional, ci priveşte doar aspecte de fapt, respectiv furnizarea de informaţii care au avut drept consecinţă îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ce făcea parte dintre drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acel moment.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată şi proclamată de Adunarea generală a O.N.U prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, iar România a semnat-o la 14 decembrie 1955 când prin R 955 (X) a Adunării generale a ONU, a fost admisă în rândurile statelor membre.

Astfel, atât Pactul Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice, cât şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului fuseseră ratificate de România la momentul desfăşurării activităţii informative.

Date fiind aceste aspecte, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât, în calitate de colaborator al Securităţii, a încălcat, din motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale garantate de Constituţie şi de tratate internaţionale ratificate de România, ceea ce corespunde definiţiei colaboratorilor Securităţii, în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 2264 din 12 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 2264 din 12 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2020.