Competence for prisoner transfer complaints: Prison supervision judge versus administrative appeal court under Law No. 254/2013

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.11.2020, sub nr. x/2021*, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a solicitat modificarea dispoziţiei de transfer nr. x/29.09.2020 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi aprobarea cererii de transfer în Penitenciarul Focşani.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 29 din 17 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel, reţinând că reclamantul este deţinut în Penitenciarul Deva, iar prin Dispoziţia nr. x/29.09.2020 emisă de ANP i-a fost respinsă cererea de transfer de la acest penitenciar la Penitenciarul Focşani, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 45 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) şi alin. (8) din Legea 254/2013, a constatat că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competenţa soluţionării cererilor formulate de către deţinuţi împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege.

Astfel, având în vedere că actul administrativ contestat de reclamant este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, competenţa de soluţionare a cererii formulate aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.

2.2 Prin încheierea nr. 87 din 15.03.2021 pronunţată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către petentul deţinut A., deţinut în Penitenciarul Deva, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Deva şi Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, în temeiul art. 51 alin. (1) raportat la art. 40 alin. (4) C. proc. pen.., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă survenit.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de supraveghere a reţinut că natura prezentului litigiu este de drept administrativ.

Astfel, enunţându-se dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 145/2019, art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 756/2016, art. 1 alin. (1) din Ordinul MJ nr. 160/2018, art. 10, 11 şi art. 45 din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că reclamantul este nemulţumit de actul administrativ individual emis de ANP, criticând măsurile dispuse de această autoritate atât la momentul transferului, cât şi a refuzului de a-l reloca la penitenciarul sursă, s-a apreciat că verificare acestor măsuri cu caracter administrativ sunt, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, doar în competenţa curţilor de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se, totodată că judecătorul de supraveghere a privării de libertate are o competenţă limitată la penitenciarul sau centrul de reţinere şi arest preventiv pentru care este desemnat.

3. Prin încheierea nr. 176 din 30 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost trimisă cauza privind pe intimaţii A. şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, având ca obiect conflict de competenţă, la secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 135 alin. (3) prin aplicarea aceluiaşi raţionament logico-juridic ca cel prevăzut de legiuitor la art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin care acesta a solicitat modificarea dispoziţiei de transfer nr. x/29.09.2020 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi aprobarea cererii de transfer în Penitenciarul Focşani.

Înalta Curte constată că reclamantul este deţinut în Penitenciarul Deva, iar prin Dispoziţia nr. x/29.09.2020 emisă de ANP i-a fost respinsă cererea de transfer de la acest penitenciar la Penitenciarul Focşani, instanţele aflate în conflict constatându-se necompetente teritorial în raport cu calificarea naturii juridice a litigiului.

Astfel, obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă plângerea formulată deţinutul A. privind exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 45 alin. (2) din Legea 254/2013 "Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor."

Totodată conform art. 56 din acelaşi act normativ:

"(...) (2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată. (...)

(8) Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor. (...)"

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 14 din 18 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, prin care Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Aşa fiind, Înalta Curte, împărtăşind opinia Curţii de Apel Alba Iulia, constată că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competenţa soluţionării cererilor formulate de către deţinuţi împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Prin urmare, având în vedere că actul contestat de reclamant este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, Înalta Curte apreciază că judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva este competent să soluţioneze prezenta cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Deva.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.