Retroactive recalculation of judges' salary increments and the res judicata effect of unchallenged administrative salary orders

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.09.2016, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:

- obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a unor noi Ordine de salarizare cu recalcularea drepturilor acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive, privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11%;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş la calcularea şi plata diferenţei salariale rezultată din aplicarea creşterilor salariale de 2%, 5%, 11%, urmând să se ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu data de 22.08.2013 la zi şi în continuare pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente, prevăzute de O.G. nr. 13/2011.

- obligarea Ministerului Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 519 din 20 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă; a respins capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, formulat în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Cluj şi Ministerul Justiţiei, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Maramureş şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de salarizare prin care, începând cu data de 1.09.2016 să recalculeze indemnizaţia de încadrare a acestora, prin acordarea creşterilor salariale cu 2%, 5% şi 11%, astfel cum au fost acestea stabilite prin sentinţa civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2411/10.11.2009 a Curţii de Apel Cluj; a obligat pârâtul Tribunalul Maramureş la plata diferenţelor salariale către reclamanţi, începând cu data de 1.09.2016 până la executarea noilor ordine de salarizare emise potrivit celor expuse anterior, diferenţe ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală calculate de la data de 01.09.2016 până la data plăţii efective, respingând în rest acţiunea, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au declarat recurs.

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi au susţinut că în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei de a emite pentru fiecare reclamat noi ordine de salarizare, cu luarea în calcul a creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11 %, astfel cum au fost stabilite prin sentinţa civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2411/10.11.2009 a Curţii de Apel Cluj, începând cu data de 01.09.2016, este eronată.

Pe de o parte, nu se poate nesocoti Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, prin care la art. 1 menţionează că începând cu data de 09.04.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Astfel, începând cu data de 09.04.2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Aşadar, începând cu data de 09.04.2015, pârâtul Ministerul Justiţiei trebuia să emită pentru fiecare dintre reclamanţi noi ordine de încadrare salarială şi cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, sumă ce urma a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015.

De asemenea, având în vedere că prin încheierea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1386/17.12.2007 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 9/R/06.04.2017 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus în sensul că tranşele de creşteri salariale menţionate în această sentinţă au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută lunară, de la data pronunţării, aceste creşteri salariale de 2%, 5% şi 11 %, li se cuvin încă din anul 2007 şi trebuiau incluse în indemnizaţia lunară.

Este adevărat că pentru perioada 2007 - 2009, aceste drepturi le-au fost acordate în mod eşalonat, însă începând cu anul 2009, ca urmare a unei adrese a Ministerului Justiţiei, aceste drepturi le-au fost sistate.

Sentinţa civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureş, al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea pronunţată de Tribunalul Maramureş în data de 01.11.2016, încheiere rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 9/R/06.04.2017 a Curţii de Apel Cluj, reprezintă titlu executoriu, pe care în lipsa unei executări de bunăvoie, urmează să îl pună în executare.

De altfel, valoarea VRS-ului de 405 RON a mai fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 4332/23.09.2010 a Tribunalului Sălaj, sentinţa civilă nr. 89/22.01.2010 a Tribunalului Maramureş, irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Cluj, dată în dosarul nr. x/2009 din 21.06.2010.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea hotărârii de fond. Aceasta întrucât instanţa a aplicat judicios dispoziţiile de drept substanţial, considerentele prezentate justificând soluţia adoptată.

Astfel, răspunzând criticilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate, ce pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu are incidenţă în cauză, neexistând niciun motiv care să inducă instanţei de recurs concluzia că prima instanţă ar fi interpretat eronat sau ar fi făcut în cauză aplicarea greşită a vreunei norme de drept substanţial.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamanţilor, obligând pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de salarizare prin care, începând cu data de 1.09.2016 să recalculeze indemnizaţia de încadrare a acestora, prin acordarea creşterilor salariale cu 2%, 5% şi 11%, astfel cum au fost acestea stabilite prin sentinţa civilă nr. 1386/17.12.2007 a Tribunalului Maramureş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2411/10.11.2009 a Curţii de Apel Cluj.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Maramureş la plata diferenţelor salariale către reclamanţi, începând cu data de 1.09.2016 până la executarea noilor ordine de salarizare emise potrivit celor expuse anterior, diferenţe ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală calculate de la data de 01.09.2016 până la data plăţii efective.

Cererea având ca obiect pârâţilor la recalcularea drepturilor lunare pentru trecut, ca efect al punerii în executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile, a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Bucureşti, judecătorul fondului reţinând lipsa contestării actelor administrative care au stat la baza determinării cuantumului acestor drepturi, anterior formulării cererii din data de 18.08.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1386 a Tribunalului Maramureş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei civile nr. 2411/R/2009 a Curţii de Apel Cluj, a fost admisă acţiunea reclamanţilor (printre care şi reclamanţii din prezentul dosar), fiind obligaţi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Maramureş la acordarea transelor salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, începând cu datele de 01.01.2007, 01.03.2007 respectiv 01.10.2007. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor.

Odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care a fost recunoscut dreptul reclamanţilor la majorarea de 18%, pârâtul Ministerul Justiţiei avea obligaţia de a recalcula indemnizaţiile cuvenite acestora cu evidenţierea acestei majorări lunare, potrivit dezlegării date de instanţa de judecată.

Cu toate acestea, pârâtul Ministerul Justiţiei nu a procedat în acest mod, iar reclamanţii, la rândul lor, nu au solicitat recalcularea drepturilor salariale potrivit sentinţei civile nr. 1386/2007 a Tribunalului Maramureş.

De asemenea, nici cu ocazia emiterii unor ordine de salarizare ulterioare reclamanţii nu s-au sesizat, în sensul în care au constatat că la recalcularea drepturilor nu a fost avută în vedere hotărârea judecătorească de acordare a tranşelor cumulate de 18%.

Doar la data de 18.08.2016, prin cererea adresată pârâtului Ministerul Justiţiei, aceştia au solicitat recalcularea indemnizaţiei lunare, invocând faptul că majorarea de 18% a fost recunoscută în patrimoniul lor prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

În aceste condiţii, împărtăşind opinia judecătorului fondului, Înalta Curte constată că, întrucât reclamanţii nu au solicitat în trecut recalcularea indemnizaţiei lunare cu evidenţierea majorării de 18%, prin contestarea ordinelor anterioare de salarizare, la data formulării cererii în acest sens, în sensul intrării în legalitate, nu se mai poate interveni asupra acestor drepturi salariale, care au fost stabilite în baza unor acte administrative necontestate, intrate în circuitul civil.

Astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă, recalcularea va avea în vedere momentul formulării cererii de emitere a actului administrativ, adresată Ministerului Justiţiei, respectiv data de 18.08.2016, astfel că recalcularea drepturilor va produce efecte potrivit dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 de la data de 1 a lunii următoare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E. împotriva sentinţei civile nr. 519 din 20 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.