Jurisdictional conflict over pension recalculation claims: administrative jurisdiction versus social security jurisdiction under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, pentru nerespectarea Legii nr. 127/2019, art. 86.

Reclamanta a precizat că îşi întemeiază dreptul de a formula cererea de chemare în judecată pe refuzul pârâtului de a respecta Legea nr. 127/08.07.2019. astfel, prin cererea depusă la dosar de reprezentantul său, doamna B., a solicitat aobligarea pârâtului la acordarea diferenţelor de drepturi băneşti de 26% începând cu luna septembrie 2020, cu motivarea că, deşi potrivit art. 86 din Legea nr. 127/2019, pârâtul trebuia să acorde procentul de 40% la pensiile în plată începând cu luna septembrie 2020, a acordat doar un procent de 14%.

La data de 30.10.2020, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României prin care a învederat că soluţia legislativă propusă de Guvern este una legală şi corectă, rezultând din dispoziţiile constituţionale ale art. 138, alin. (2) care prevăd că Guvernul are competenţa exclusivă de a elabora proiectul bugetului de stat şi de a-l supune spre aprobare Parlamentului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prin sentinţa nr. 137 din data de 19 ianuarie 2021, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale pronunţată în dosarul nr. x/2020 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această senţinţă, tribunalul, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 52 şi art. 126 pct. 6 din Constituţia României, art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. l C. proc. civ., a reţinut că, deşi nu este suficient motivată cererea de chemare în judecata a pârâtului Guvernul României, pretenţiile reclamantei, oricare ar fi ele, nu pot excede atribuţiilor şi competenţelor legale ale acestei autorităţi, astfel încât eventuala vătămare a drepturilor sale subiective şi existenţa unei răspunderi administrativ-patrimoniale nu poate fi analizată şi stabilită decât de instanţele specializate de contencios administrativ, astfel că, având în vedere atât calitatea pârâtului - autoritate a administraţiei publice centrale, cât şi obiectul acţiunii, instanţa competentă este Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 81 din data de 18 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel, expunând dispoziţiile art. art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 2 lit. c), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu trimitere la art. 95 şi art. 266 şi urm. din Codul muncii şi art. 141 din Legea nr. 127/2019, a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă nerespectarea pretinsului drept al reclamantei de a i se calcula punctul de pensie începând cu data de 01.09.2020 majorat cu 40%, astfel că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor sociale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta urmăreşte recalcularea pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/08/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispoziţiilor care prevăd că punctul de pensie va creste de la data de 01.09.2020 cu 40%.

Înalta Curte aminteşte că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4) din acelaşi act normativ poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamantă şi autoritate, aceasta din urmă nu acţionează în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 127/2019, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantei la acest sistem.

Constată Înalta Curte că nu se poate vorbi nici de un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din aplicarea Legii nr. 127/2019, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul unui demers judiciar circumscris jurisdicţiei asigurărilor sociale.

În raport de acţiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, în favoarea secţiei specializate în judecarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 141 din Legea nr. 127/2019.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.