Territorial jurisdiction in administrative litigation: exclusive competence of court at defendant's seat when plaintiff is a public authority.

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 13.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării Şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, anularea Deciziei nr. 287/18.11.2019 şi a Notei de neconformitate a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Regional nr. x/06.09.2019, comunicată prin adresa nr. x/18.09.2019, cu consecinţa anulării reducerii procentuale de 5% aplicată contractului de lucrări, respectiv suma de 268.567,96 RON fără TVA.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 4882 din 13 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, cauza fiind declinată Tribunalului Vâlcea.

În motivarea acestei soluţii, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicând dispoziţiile legale situaţiei de fapt existente în prezenta cauză, şi având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu Consiliul Judeţean Olt are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, reclamantul având, în speţă, calitatea de persoană vătămată, acţionând ca subiect de sesiză pentru protejarea propriilor drepturi sau interese legitime invocate.

Astfel, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care consacră competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul reclamantului, reţinând că în speţă nu are relevanţă calitatea de autoritate publică a reclamantului, iar norma instituită prin art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 trebuie interpretată raportat la poziţia de inferioritate a acestuia, instanţa a considerat că Tribunalul Vâlcea este competent să soluţioneze cauza.

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 481 din 16 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Vâlcea invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ si fiscal.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Vâlcea a apreciat că instanţa de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii la Tribunalul Bucureşti, reţinând că reclamantul unitatea administrativ teritorială Municipiul Râmnicu Vâlcea este o autoritate publică, persoană juridică de drept public, neîncadrându-se în teza alin. (1) a art. 10 alin. (3) din actul normativ menţionat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional anularea Deciziei nr. 287/18.11.2019 şi a Notei de neconformitate a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Regional nr. x/06.09.2019, comunicată prin adresa nr. x/18.09.2019, cu consecinţa anulării reducerii procentuale de 5% aplicată contractului de lucrări, respectiv suma de 268.567,96 RON fără TVA.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcţie de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public şi calitatea în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea titlului de creanţă reprezentat de Nota de neconformitate a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Regional nr. x/06.09.2019, emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de finanţare nr. x/11.07.2018 pentru proiectul cu titlul Reabilitare termică a blocurilor de locuinţe din Municipiul Râmnicu Vâlcea S15, S16, 95, H, 13, încheiat între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de Autoritate de Management şi UAT Municipiul Râmnicu Vâlcea, astfel că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Aşadar, având în vedere că reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea este persoană juridică de drept public, care se regăseşte în concret în definiţia noţiunii de instituţie publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competenţa teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Municipiul Râmnicu Vâlcea şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării Şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.