Jurisdictional conflict over exclusive territorial competence in administrative litigation: domicile-based prorogation via mandatory joinder of co-plaintiffs
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Inalta Curte de Casație și Justiție) resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Tribunal of Constanta retained competence over the case, rejecting the Tribunal of Arges's declination. The dispute arose from a challenge to a local council decision approving a detailed urban planning document affecting a residential complex, where 14 plaintiffs, including one domiciled outside Constanta, initiated an administrative action. The core issue was whether the procedural rule granting exclusive territorial jurisdiction to the court at the plaintiff's domicile for public interest disputes applied to individual co-plaintiffs in a class-like action, prompting the initial court to sever the out-of-domicile plaintiff's claim. Relying on the doctrine of legal competence prorogation through procedural joinder and the specific purpose of the 2018 amendment to Law No. 554/2004, the Court held that because the plaintiffs were joined based on a common right or obligation and had filed a joint preliminary complaint, the initial court's competence was extended to the plaintiff domiciled elsewhere; consequently, the severance and declination of jurisdiction for that plaintiff were deemed invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 59 din C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Jurisdictional conflict over exclusive territorial competence in administrative litigation: domicile-based prorogation via mandatory joinder of co-plaintiffs: Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27.05.2020 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Constanţa a solicitat anularea HCLM Constanţa nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentaţiei Plan Urbanistic de Detaliu - Imobil 2S+P+18E locuinţe şi restaurant, str. x, pe terenul în suprafaţă de 2950 mp proprietate particulară S.C. O. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanţa şi a oricăror acte administrative subsecvente.
Pe cale de excepţie, reclamanţii au invocat şi nulitatea titlului O. S.R.L. asupra terenului situat în Constanţa, str. x, jud. Constanţa şi a tuturor titlurilor anterioare, aparţinând autorilor O. S.R.L., de la data la care terenul a părăsit patrimoniul municipiului Constanţa.
Prin încheierea de şedinţă din data de 14 septembrie 2020 a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul H. (domiciliat în mun. Piteşti) şi cererea formulată de reclamantul I. (domiciliat în mun. Bucureşti), în raport cu primul reclamant fiind format dosarul nr. x/2020, care face obiectul prezentului regulator de competenţă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1124 din data de 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanţa, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, constatând că domiciliul reclamantului este în mun. Piteşti, a avut în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a acţiunilor în contencios administrativ în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 2 din data de 7 ianuarie 2021 pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul locuieşte în fapt în mun. Constanţa, noţiunea de domiciliu trebuind interpretată în sens larg, ca domiciliu unde locuieşte în fapt reclamantul, neputându-se da eficienţă domiciliului din actul de identitate, întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ şi fiscal.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de anulare a HCLM Constanţa nr. 100/28.02.2005 privind aprobarea documentaţiei Plan Urbanistic de Detaliu - Imobil 2S+P+18E locuinţe şi restaurant, str. x, pe terenul în suprafaţă de 2950 mp proprietate particulară S.C. O. S.R.L., identificat cu nr. cadastral x UAT Constanţa şi a oricăror acte administrative subsecvente şi cererea prin care, pe cale de excepţie, s-a invocat nulitatea titlului O. S.R.L. asupra terenului care face obiectul HCML.
Acţiunea a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2020 de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. şi N..
Prin încheierea din data de 14 septembrie 2020, Tribunalul Constanţa a disjuns acţiunile formulate de reclamanţii H. şi I., cu privire la care a invocat necompetenţa teritorială în condiţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, declinând cauzele în favoarea instanţelor în circumscripţiile cărora se află domiciliile acestora, instanţele aflate în conflict în prezenta cauză, interpretând în mod diferit noţiunea de domiciliu.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 59 din C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă, aplicabile în condiţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevăd că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.
Reclamanţii sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor situate într-un imobil, invocând vătămarea, prin actul urbanistic emis de autoritatea publică locală, a dreptului de folosinţă comună asupra blocului de locuinţe, cu referire la circulaţia publică/căile de acces, spaţiile plantate, parcaje, locurile de joacă şi relaxare, precum şi încălcarea principiilor activităţii de urbanism, care urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.
Conform expunerii efectuate, ne aflăm în prezenta coparticipării procesuale subiective cu pluralitate de reclamanţi, având în vedere natura raportului juridic dedus judecăţii, efectele unei eventuale anulări a HCLM Constanta nr. 100/28.02.2005 întinzându-se asupra tuturor reclamanţilor.
În plus, instanţa are în vedere şi împrejurarea că reclamanţii au formulat o plângere prealabilă comună adresată autorităţii pârâte, condiţie de exercitare a acţiunii în contencios administrativ potrivit art. 7 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Cum, în raport de domiciliile coparticipanţilor şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Constanţa a fost în mod corect şi legal sesizat, luarea măsurii disjungerii raportului juridic comun nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite cu soluţionarea acestuia, operând în cauză o prorogare legală de competenţă cu privire la reclamantul H., având domiciliul în mun. Piteşti.
Mai reţine Înalta Curte că dispoziţiile C. proc. civ., reglementează competenta teritorială în raport de domiciliul/sediul pârâtului, astfel că problema ridicată prin regulatorul de competentă s-a ivit odată cu modificarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a acţiunilor în contencios administrativ în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului în cazul în care acesta este persoană fizică sau juridică de drept privat.
Însă această modificare, astfel cum rezultă din nota de fundamentare a Legii nr. 212/2018, precum şi practica ulterioară a instanţelor judecătoreşti privind disjungerea cauzelor cu număr mare de reclamanţi, a avut în vedere realizarea unei distribuţii echilibrate între instanţe de acelaşi grad, a dosarelor privind litigii de natură salarială ale funcţionarilor publici, în care nu este vorba despre drepturi cu cauză comună, cum este cazul speţei de faţă, ci despre drepturi ce decurg din contracte individuale de muncă ale fiecărui reclamant.
4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul H., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanţa, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.