Conflict of Jurisdiction in Lake Concession Dispute Resolved in Favor of Local Tribunal Over Central Authority Seat

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, la data de 31.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi S.C. A. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor să lase în liniştită posesie şi folosinţă Lacul Amara, situat pe teritoriul administrativ al Comunei Balta Albă, jud. Buzău, în suprafaţă de 600 ha conform H.G. nr. 1705/2006, reclamanta fiind titularul dreptului de administrare constituit în favoarea sa de titularul dreptului de proprietate publică şi anume Statul Român, asupra aceluiaşi imobil şi, pe cale de consecinţă, să anuleze Contractul de concesiune nr. x/29.06.2009 şi toate actele adiţionale ulterioare, să oblige ANPA şi S.C. A. S.R.L. să lase liber imobilul Lacul Amara, jud. Buzău, şi să dispună rectificarea cărţii funciare în sensul înscrierii ca administrator al domeniului public ANAR - Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa, cu cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 68 C. proc. civ., a fost solicitată introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de proprietar al imobilului lacul natural Lacul Amara, având calitate procesuală activă, reclamanta formulând cererea în calitate de administrator al acestui imobil.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 650 din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Buzău, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi S.C. A. S.R.L. şi intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Buzău a analizat competenţa în raport de cererea având ca obiect anularea contractului de concesiune, aceasta fiind cererea principală, reţinând că acest contract este asimilat actului administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, a apreciat că regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică este reglementat de O.U.G. nr. 54/2006 (în prezent abrogat) act aplicabil în cauză având în vedere dispoziţiile art. 608 din Codul administrativ, act normativ cu caracter special şi derogatoriu de la prevederile cu caracter general ale Legii nr. 554/2004, care la art. 66 prevede competenţa teritorială exclusivă, de ordine publică, a instanţei de la sediul concedentului.

În concluzie, constatând că sediul ANPA se află în municipiul Bucureşti, a considerat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.

2.2 Prin sentinţa nr. 1412 din 3 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 24 C. proc. civ., normele de procedură sunt cele în vigoare la momentul sesizării instanţei, şi, enunţând prevederile art. 331 şi art. 608 Codul administrativ, a constatat că doar în privinţa procedurilor ce au ca finalitate încheierea actelor (în speţă) de concesiune legea veche rămâne aplicabilă, având în vedere că actul prin care aceasta a fost iniţiată este anterior intrării în vigoare a Codului administrativ.

Astfel, normele de drept care stabilesc regulile ce trebuie respectate în derularea procedurii de concesiune, sunt norme de drept material întrucât reglementează conduita părţilor în operaţiunile ce au ca finalitate încheierea contractului de concesiune, neputând fi recunoscută ultraactivitatea prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 referitoare la competenţa de soluţionare a acestui litigiu, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, având în vedere că pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură are sediul social în municipiul Bucureşti, în timp ce pârâta S.C. A. S.R.L., are sediul în mun. Buzău, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Buzău, ca instanţă de contencios administrativ de la sediul pârâtei persoană juridică de drept privat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău-Ialomiţa, prin care a solicitat obligarea pârâtelor Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi S.C. A. S.R.L. să lase în liniştită posesie şi folosinţă Lacul Amara, situat pe teritoriul administrativ al Comunei Balta Albă, jud. Buzău, în suprafaţă de 600 ha conform H.G. nr. 1705/2006, şi, pe cale de consecinţă, anularea Contractul de concesiune nr. x/29.06.2009 şi a tuturor actelor adiţionale ulterioare, precum şi obligarea ANPA şi S.C. A. S.R.L. să lase liber imobilul Lacul Amara, jud. Buzău şi rectificarea cărţii funciare în sensul înscrierii ca administrator al domeniului public ANAR - Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu legea aplicabilă dispoziţiilor referitoare la competenţa instanţei în soluţionarea prezentului litigiu.

Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ. "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor sunt dispoziţii de procedură care, potrivit textului de lege menţionat, sunt cele în vigoare la momentul sesizării instanţei.

Totodată, art. 331 din Codul administrativ prevede că "soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ", prin art. 608 din acelaşi act normativ fiind instituită continuitatea aplicabilităţii normelor de drept material în ceea ce priveşte darea în administrare, concesionare, închiriere şi dare în folosinţă a bunurilor.

Înalta Curte, în acord cu opinia Tribunalului Bucureşti, reţine că aceste dispoziţii sunt o aplicare a principiului de drept tempus regit actum, astfel că doar în privinţa procedurilor ce au ca finalitate încheierea actelor de concesiune, cum este cazul speţei de faţă, legea veche rămâne aplicabilă, având în vedere că actul prin care aceasta a fost iniţiată este anterior intrării în vigoare a Codului administrativ.

Astfel, normele de drept care stabilesc regulile ce trebuie respectate în derularea procedurii de concesiune, sunt norme de drept material întrucât reglementează conduita părţilor în operaţiunile ce au ca finalitate încheierea contractului de concesiune.

Chiar dacă legea le denumeşte ca fiind proceduri, aceste norme nu pot fi calificate ca fiind norme de procedură civilă sau de competenţă, întrucât nu privesc desfăşurarea procesului civil şi nici competenţa instanţelor în soluţionarea litigiilor izvorâte din aceste contracte de concesiune.

Prin urmare, nu poate fi recunoscută ultraactivitatea prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006 referitoare la competenţa de soluţionare a acestui litigiu, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Raţiunea instituirii acestei reguli de competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la sediul persoanei de drept privat constă în protejarea în litigiul de contencios administrativ a intereselor acesteia, având în vedere poziţie de inegalitate juridică din raportul de drept administrativ dedus judecăţii. Existenţa acestei raţiuni exclude aplicabilitatea prevederilor art. 111 C. proc. civ., astfel că exclusivitatea competenţei teritoriale se menţine şi în situaţia existenţei alături de pârâtul persoană de drept privat şi a unui pârât autoritate/instituţie publică.

Având în vedere că pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură are sediul social în municipiul Bucureşti, în timp ce pârâta S.C. A. S.R.L., are sediul în municipiul Buzău, precum şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, constatând că reclamantul a ales să învestească instanţa de la sediul pârâtei persoană juridică de drept privat, respectiv Tribunalul Buzău, care, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu îşi poate invoca necompetenţa teritorială, din oficiu, Înalta Curte apreciază că această instanţă este competentă să soluţioneze prezenta cauză, în fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Buzău - Ialomiţa în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi S.C. A. S.R.L. şi intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.