Territorial jurisdiction in administrative litigation: mandatory application of defendant's seat rule for public authority plaintiffs under Article 10(3) of Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, la data de 31.07.2020, sub nr. x/2020, reclamanta UAT Oraşul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat anularea Deciziei nr. 57/31.01.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Oraşul Sângeorz-Băi înregistrată la sediul MLPDA sub nr. x/06.01.2020, comunicată prin Adresa nr. x din 03.02.2020 înregistrată cu nr. x din 06.02.2020; anularea Notei de neconformitate nr. 157.043/28.11.2019 cu privire la achiziţia directă efectuată pentru servicii de consultanţă cerere de finanţare de la prestatorul A. S.R.L.; anularea Adresei nr. x din 02.12.2019 înregistrată la Primăria oraşului Sângeorz-Băi cu nr. 14.100 din 02.12.2019 prin care se aplică reducerea de 100% din valoarea cheltuielilor solicitate la plată conform Notei de neconformitate AMPOR nr. 157.043/28.11.2019; acceptarea cererii de plată nr. x aferentă proiectului nr. SMIS 123122, cerere ce a fost returnată pe motivul declarării sumelor neeligibile.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 388 din 17 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârât şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul UAT Oraşul Sângeorz-Băi în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bistriţa Năsăud a apreciat că instanţa de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii la Tribunalul Bucureşti, reţinând că reclamantul U.A.T. Sângeorz Băi este, potrivit art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019, persoană juridică de drept public, neîncadrându-se în teza alin. (1) a art. 10 alin. (3) din legea menţionată.

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 859 din 11 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata şi a fost înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea acestei soluţii, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicând dispoziţiile legale situaţiei de fapt existente în prezenta cauză, şi având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu Oraşul Sângeorz-Băi are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, Serviciul Constatare Nereguli Antifraudă este organul de stat care acţionează în regim de putere publică, iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, UAT Oraşul Sângeorz-Băi având, în speţă, calitatea de persoană vătămată.

Astfel, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care consacră competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul reclamantului, reţinând că în speţă nu are relevanţă calitatea de autoritate publică a reclamantei, iar norma instituită prin art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 trebuie interpretată raportat la poziţia de inferioritate a reclamantei, instanţa a considerat că Tribunalul Bistriţa-Năsăud este competent să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, Serviciul Constatare Nereguli Antifraudă a solicitat pronunţarea anularea Deciziei nr. 57/31.01.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Oraşul Sângeorz-Băi, anularea Notei de neconformitate nr. x/28.11.2019, anularea Adresei nr. x din 02.12.2019 înregistrată la Primăria oraşului Sângeorz-Băi cu nr. x din 02.12.2019 prin care s-a aplicat reducerea de 100% din valoarea cheltuielilor solicitate la plată conform notei de neconformitate, acceptarea cererii de plată nr. x aferentă proiectului nr. SMIS 123122.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcţie de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public şi calitatea în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea titlului de creanţă reprezentat de Nota de neconformitate nr. 157.043/28.11.2019 emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de finanţare pentru proiectul cu titlul Amenajare zonă de promenadă pe Valea Borcutului şi asfaltare străzi în oraşul Sângeorz - Băi, astfel că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Aşadar, având în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sângeorz-Băi este persoană juridică de drept public, care se regăseşte în concret în definiţia noţiunii de instituţie publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competenţa teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sângeorz-Băi şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Sângeorz-Băi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.