Conflict of jurisdiction: Territorial competence for union-represented claims governed by exclusive domicile rule over chosen process address

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 05.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Naţional "Forţa Legii" a chemat în judecată pe pârâţii U.A.T Comuna Romanu prin Primar şi Primarul Comunei Romanu, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor să îi acorde despăgubiri, reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5000 RON brut, echivalentul a 2500 RON lunar pentru perioada stării de urgenţă 16.03.2020-15.05.2020, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală penalizatoare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1756 din 3 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Naţional "Forţa Legii" şi pe pârâţii U.A.T Comuna Romanu prin Primar şi Primarul Comunei Romanu în favoarea Tribunalului Brăila, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Dolj, în contextul reţinerii dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, care reglementează o competenţă teritorială exclusivă, care apartine instanţei de la domiciliul persoanei fizice reclamante, având în vedere că domiciliul reclamantei este în Brăila, aapreciat că instanţa competentă este Tribunalul Brăila, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanta.

2.2 Prin sentinţa nr. 93/Fca din 2 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Brăila a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de la domiciliul reclamanţilor, indiferent dacă cererea introductivă este promovată personal sau prin reprezentant.

Astfel, constatând că reclamanta A. are domiciliul în Craiova, judeţul Dolj, iar reprezentantul legal Sindicatul Naţional "Forţa Legii" are sediul în Craiova, judeţul Dolj, se va respecta alegerea făcută de aceasta, apreciindu-se că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Naţional "Forţa Legii" privind obligarea pârâţilor U.A.T Comuna Romanu prin Primar şi Primarul Comunei Romanu la acordarea de despăgubiri, reprezentând stimulentul de risc în cuantum de 5000 RON brut, echivalentul a 2500 RON lunar pentru perioada stării de urgenţă 16.03.2020-15.05.2020, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală penalizatoare.

Înalta Curte constată că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în reprezentarea membrului său de sindicat A., instanţele aflate în conflict constatându-se necompetente teritorial în raport cu domiciliul reclamantei, respectiv adresa din cartea de identitate ori adresa la care a fost ales domiciliul de reclamantă.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În ceea ce priveşte această decizie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte apreciază că se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de acest cod şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.

Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii privesc, aşadar, ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţă, stabilirea competenţei, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Înalta Curte, aminteşte că, având în vedere numărul mare de conflicte de competenţă cu care a fost sesizată instanţa supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în şedinţa de unificare a practicii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Această soluţie a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, sindicatul acţionează în numele membrului său A., menţionată ca titular al cererii de chemare în judecată, organizaţia fiind reprezentantul acesteia în faţa instanţei, conform împuternicirii aflate la dosarul Tribunalului Dolj.

În aceste condiţii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, care stipulează că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, aceste norme reglementând o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că reclamanta are domiciliul în Brăila, str. x, bloc Turn, astfel cum rezultă din copia cărţii de identitate aflată la dosarul Tribunalului Dolj, domiciliul procesual ales în Craiova, judeţ Dolj, indicată în cererea de sesizare a instanţei, în raport de care Tribunalul Dolj şi-a declinat competenţa, reprezentând adresa pe care reclamanta a înţeles să o indice pentru comunicarea actelor de procedură, astfel cum permit dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. în caz de alegere de domiciliu, nefiind un element de determinare a competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că Tribunalului Brăila este instanţa competentă să soluţioneze, în fond, prezenta cauză, fiind instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază reclamanta.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., prin reprezentant legal Sindicatul Naţional "Forţa Legii", în contradictoriu cu pârâţii U.A.T Comuna Romanu prin Primar şi Primarul Comunei Romanu, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.