Tax revision withdrawal upheld; appeal against withdrawal-recording decision inadmissible

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 27.06.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei:

-să emită decizia de reverificare prevăzută de dispoziţiilor art. 128 Codul de procedură fiscală în vederea reverificării perioadei 01.01.2005-30.06.2010 şi a obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr. x/17.11.2011;

-să recalculeze obligaţiile fiscale - principale şi accesorii - stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr. x/17.11.2011, cu aplicarea principiului sutei mărite şi a principiului proporţionalităţii, conform dreptului unional şi a hotărârilor pronunţate de CJUE, şi să emită decizia de impunere în conformitate cu rezultatul recalculării obligaţiilor fiscale;

- ca o consecinţă a admiterii petitelor anterioare, în temeiul dispoziţiilor art. 168 şi ale art. 182 Codul de procedură fiscală, să restituie sumele încasate nejustificat de la reclamant în baza Deciziei de impunere nr. x/17.11.2011 şi a Deciziei de eşalonare la plată nr. x/06.06.2012, astfel cum a fost modificată la 10.04.2014 ulterior prin cu dobânzile aferente, conform dreptului unional şi a hotărârilor pronunţate de CJUE;

- să se constate că pârâta a acţionat cu exces de putere în raport cu reclamantul, respingând cererea de reverificare a perioadei 01.01.2005-30.06.2010 şi a obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr. x/17.11.2011;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea acestui proces.

Prin sentinţa civilă nr. 1078/31.03.2017, pronunţată în dosar nr. x/2016, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara şi a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş; a obligat pârâta la reverificarea perioadei 01.01.2005-30.06.2010 şi a obligaţiilor fiscale - principale şi accesorii - stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr. x/17.11.2011, cu aplicarea procedeului sutei mărite şi a principiului proporţionalităţii, conform dreptului unional şi a hotărârilor pronunţate de CJUE; a respins în rest acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 7801 din 7 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul-recurent A. împotriva sentinţei civile nr. 1078/31.03.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2016; a admis recursul declarat de pârâta-intimată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva sentinţei civile nr. 1078/31.03.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2016; a casat în parte sentinţa civilă nr. 1078/31.03.2017, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2016, şi rejudecând cauza, a dispus respingerea în totalitate a acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, având ca obiect:

a) obligarea pârâtei să emită decizia de reverificare prevăzută de dispoziţiilor art. 128 Codul de procedură fiscală în vederea reverificării perioadei 01.01.2005-30.06.2010 şi a obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr. x/17.11.2011;

b) obligarea pârâtei să recalculeze obligaţiile fiscale - principale şi accesorii stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr. x/17.11.2011, cu aplicarea principiului sutei mărite şi a principiului proporţionalităţii, conform dreptului unional şi a hotărârilor pronunţate de CJUE, şi să emită decizia de impunere în conformitate cu rezultatul recalculării obligaţiilor fiscale.

c) obligarea pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 168 şi ale art. 182 din noul Codul de procedură fiscală să restituie sumele încasate nejustificat de la reclamant în baza Deciziei de impunere nr. x/17.11.2011 şi a Deciziei de eşalonare la plată nr. x/06.06.2012, astfel cum a fost modificată la 10.04.2014 ulterior prin cu dobânzile aferente, conform dreptului unional şi a hotărârilor pronunţate de CJUE.

d) constatarea că pârâta a acţionat cu exces de putere în raport cu reclamantul, respingând cererea de reverificare a perioadei 01.01.2005-30.06.2010 şi a obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin Decizia de impunere nr. x/17.11.2011;

e) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea acestui proces.

Împotriva deciziei nr. 7801/07.11.2017, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 14.12.2017, sub număr unic de dosar x/2017, solicitând admiterea cererii de revizuire cu consecinţa schimbării în tot a deciziei nr. 7801/07.11.2017 pronunţate în dosarul nr. x/2016 în sensul respingerii recursului declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi a admiterii propriului recurs.

La termenul de judecată din data de 31.01.2018, revizuentul A. a depus o cerere de renunţare la judecarea revizuirii.

2. Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 214 din 31 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a luat act de renunţarea revizuentului A. la cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 7801/07.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara; fără cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 214 din 31 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal revizuentul A. a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurent admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Timişoara în vederea judecării cererii de renunţare la judecarea revizuirii.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, recurentul a susţinut că toate actele AJFP Timiş derulate între data pronunţării Deciziei nr. 7801/07.11.2017 şi data de 29.01.2018, la care i s-a comunicat Decizia de impunere nr. x/29.01.2018, i-au creat acestuia reprezentarea că au fost făcute cu bună-credinţă şi cu renunţarea la dreptul de a se prevala de prescripţie.

În aceste condiţii, în opinia recurentului, este evidentă vicierea consimţământului prin dol, recurentul aflându-se într-o eroare provocată de manoperele dolosive ale părţii adverse, derularea faptelor indicând şi o lipsă a cauzei cererii sale de renunţare la judecarea cererii de revizuire.

Astfel, în cauză devin incidente dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 1235 şi 1236 C. civ., legate de cauză şi art. 1214 C. civ. privind consimţământul.

De asemenea, recurentul a invocat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, a arătat că din practicaua deciziei nr. 214/2018, rezultă că pârâta AJFP Timiş a transmis întâmpinarea la dosar cu nerespectarea termenului de 5 zile înaintea primului termen de judecată, prevăzut de art. 513 alin. (2) C. proc. civ., astfel că acesta nu a avut ocazia să ia cunoştinţă de conţinutul întâmpinării, neputându-se prezenta la termenul de judecată din 31.01.2018.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare la recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 27 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 14 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când judecata a fost suspendată de plin drept, în baza art. 63 alin. (11) din Decretul Preşedintelui României nr. 240/14.04.2020, fără efectuarea vreunui act de procedură, cauza fiind repusă pe rol, din oficiu, la data de 15 octombrie 2020, când s-a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Urmarea a cererii de redeschidere a judecăţii formulate de recurent la data de 5 martie 2021, s-a fixat termen pentru discutarea acestei cereri la data de 22 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul de faţă este inadmisibil.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit prevederilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (...)

(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. (...)"

Totodată, art. 463 alin. (1) prevede că "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Aşa fiind, manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata unei căi de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al titularului acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, urmând ca aceasta să ia act de cererea formulată, fiind vorba despre o achiesare la hotărârea pronunţată în cauză, respectiv despre acceptarea de către una dintre părţi, drept validă în fapt şi în drept, a unei situaţii procesuale apreciate ca nefavorabile la momentul exercitării căii de atac respective.

Înalta Curte constată că din cererea de renunţare formulată revizuent, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., rezultă că acesta a înţeles să renunţe la judecarea cererii de revizuire ca urmare a emiterii de către intimata AJFP Timiş - Inspecţia Fiscală, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice 2, din cadrul DGRFP Timişoara a Deciziei de reverificare nr. 24/12.12.2017 în temeiul deciziei civile nr. 7801/07.11.2017 împotriva căreia exercitase calea de atac a revizuirii, urmărind schimbarea acestei decizii, în sensul respingerii recursului declarat de AJFP Timiş şi admiterii recursului său, astfel cum a fost formulat.

Astfel, a solicitat, în mod expres, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să ia act de renunţarea la judecarea revizuirii.

În aceste condiţii, reţine Înalta Curte că, în cauză, deşi la pronunţarea hotărârii, instanţa s-a raportat în considerente la prevederile art. 406 Cod procedură privind renunţarea la acţiune în calea de atac, astfel cum a indicat revizuentul în cererea formulată, la soluţia dată (conform solicitării revizuentului), prin care a luat act de renunţarea la judecarea cererii de revizuire, neurmată de anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză, astfel cum prevede art. 406 alin. (5) C. proc. civ., au fost avute în vedere dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., care reglementează, astfel cum s-a reţinut anterior, adeziunea la hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, fiind vorba în realitate de o retragere a căii de atac exercitate, în privinţa acestui drept de dispoziţie al părţii litigante nefiind prevăzută calea de atac a recursului.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei, demersul judiciar de faţă fiind, aşadar, inadmisibil, indiferent de criticile formulate de partea care l-a iniţiat.

Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor care pot fi supuse recursului, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 214 din 31 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.