Retroactive pension eligibility for military labor performed in subordinate work units
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pensions House as unfounded, thereby upholding the second-instance ruling that annulled the administrative decision refusing the claimant's pension rights and confirmed his entitlement to benefits under Law No. 309/2002 for the period December 9, 1953, to November 1, 1956. The dispute centered on a civil administrative action where the appellant challenged the admission of a late-filed claim and argued that the claimant’s service in a specific military unit (U.M. 04509) during part of the period disqualified him from receiving retroactive pension recognition, asserting that the initial instance erred in extending the rights. The decisive legal basis was the interpretation of Article 6(5) of Law No. 309/2002 regarding the statute of limitations, which the court found the appellant had not proven the date of notification of the administrative act, and the principle that the mere hierarchical subordination of a military work battalion does not justify denying labor-based pension rights, as doing so would constitute unlawful and discriminatory treatment among soldiers who performed identical labor during their mandatory military service.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002; Retroactive pension eligibility for military labor performed in subordinate work units: În prealabil, recurenta a invocat excepția tardivității acțiunii față de dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2004, reclamantul R.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 1933 din 19 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile ce i se cuvin în baza Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși îndeplinea toate condițiile legale, pârâta i-a refuzat recunoașterea drepturilor sale.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 246 din 22 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 9 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că atâta vreme, cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar, într-un detașament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul, de la recunoașterea drepturilor sale.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj.
În prealabil, recurenta a invocat excepția tardivității acțiunii față de dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.
Pe fond s-a arătat că instanța nu putea acorda drepturile reclamantului, pentru perioada 12 martie 1956 - 1 noiembrie 1956, deoarece în această perioadă, reclamantul a satisfăcut stagiul militar în U.M. 04509.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 zile.
Numai cu borderoul de recomandate prezentate la oficiul poștal, recurenta nu poate face dovada datei la care reclamantul a luat cunoștință de hotărârea atacată și, astfel, nu se poate stabili cu certitudine, data când a primit acest act.
Din copia livretului militar prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat muncă, în perioada 9 decembrie 1953 - 12 martie 1956, la Detașamentul 02 Craiova și în perioada 12 martie 1956 - 1 noiembrie 1956, la U.M. 04509.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaților neinstruiți.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 246 din 22 aprilie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.