Negative jurisdictional conflict over foreign-domiciled claimant's access to public information resolved in favor of defendant authority's court.

Şedinţa din camera de consiliu de la 22 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.09.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Obârşia-judeţul Olt, B.-Primar al Comunei Obârşia, C.-secretar al Primăriei Comunei Obârşia, D.-Şeful Biroului Agricol din cadrul Primăriei Comunei Obârşia Olt, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Olt, E.-Director Executiv al APIA Olt şi F.-Director Executiv Adjunct al APIA Olt, obligarea pârâţilor să-i furnizeze anumite informaţii cu privire la terenul al cărui comoştenitor este conform titlului de proprietate nr. x din 19.12.2003 emis de Comisia Judeţeană Olt.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 raportate la Legea nr. 544/2001.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 596 din 2 februarie 2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

A reţinut instanţa, în esenţă, că reclamantul nu are un domiciliu în România şi că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu reglementează situaţia în care reclamantul persoană fizică nu are domiciliul în România.

Astfel, în raport cu art. 111 C. proc. civ., care se aplică în completare, reclamantul se poate adresa şi instanţei de la sediul autorităţii pârâte.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 253 din 26 martie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa, în esenţă, că temeiul juridic al cererii formulate de reclamant se regăseşte în dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora reclamantul se poate adresa secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data promovării acţiunii, 23.09.2020, reclamantul persoană fizică se poate adresa exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere că reclamantul are domiciliul în Canada şi are stabilită reşedinţa în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii revine Tribunalului Bucureşti.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Olt, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte reţine că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată dispun că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

3.1. Deci, de principiu, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, conflictul negativ de competenţă fiind generat de faptul că art. 10 din lege nu reglementează situaţia în care reclamantul persoană fizică nu are domiciliul în România.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

Or, în materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său.

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

3.2. Reclamantul A. a precizat faptul că nu are domiciliul în România, ci în Canada, aspect care reiese din copia cărţii de identitate depuse la dosar.

Or, în ipoteza în care reclamantul are domiciliul în străinătate, sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

De asemenea, reţinând situaţia particulară din cauză şi faptul că acţiunea a fost întemeiată de reclamant şi pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, din punct de vedere al competenţei teritoriale sunt relevante şi dispoziţiile art. 22 alin. (1) din această lege, potrivit cărora reclamantul se poate adresa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.

3.3. Prin urmare, în raport cu cele reţinute anterior, reclamantul neavând domiciliul în România, competenţa se va stabili în favoarea instanţei de la sediul autorităţii pârâte.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Obârşia-judeţul Olt, B., C., D., Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Olt, E., F. în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.